N-avem cultură

M-AM NASCUT ÎN CHISINAU
Poate din cauza că rudele mele au lucrat la circ, poate din altă cauză, dar primeam o satisfacție enormă, fiind copil, să vizitez această adevărată bijuterie a construcției socio – comuniste care este „Circul din Chișinău”. Era o adevărată bucurie, era o sărbătoare și acum îmi pare rău, nespus de mult, din cauza faptului că al meu copil nu are posibilitatea să trăiască aceleași emoții de bucurie atunci când trece pe lângă această minunată construcție.
Fiind copil, îmi aduc aminte momentele când la circ veneau noi colective de artiști, aducând noi animale, pe care la o dorință le puteai vedea atunci când acestea erau descărcate din camioane. Evident, publicului larg le erau expuse doar animalele ce nu prezentau pericol, așa cum ar fi elefanții, caii, etc. Alte animale, mai periculoase, cum sunt leii, tigrii, erau escortate doar în prezența antrenorilor și după instalarea elementelor de protecție, tuneluri. Dar asta se făcea doar în curtea circului.
Deseori se întâmplau situații în care un animal, așa mai pașnic, cum ar fi o lamă sau un cal de rasă, evada și se plimba pe străzile din spatele circului, pînă nu depuneau efort antrenorii și le prindeau. Între timp, fiind copii, ne urcam pe gard și urmăream tot spectacolul, fiind chiar în centrul acestuia.
Mă simțeam ca acasă la circ, cunoșteam repertoriul, știam cine din sală nu era un simplu spectator, dar făcea parte din artiștii deghizați în spectatori. Era o bucurie enormă când clovnii mă invitau și pe mine pe scenă pentru a participa în micul lor spectacol.
Din 2004 încoace nu mai avem Circul din Chișinău. Clădirea mai este, dar nu avem spectacole în ea.
Pentru a scrie acest articol, am fost influențat de Vadim Zgherea, după ce am citit pe blogul lui articolul sub denumirea „Dați-mi Circ!”. În replică, autorului i-aș spune că Circ avem, avem în Parlament circ (când opoziția bate miniștrii guvernării, când unul vrea ședințele alianței publice, dar șeful său de fracțiune nu vrea), avem circ în primărie (când se derulează istoria cu furatul bradului, când în primărie s-a descoperit formula chimică a noului reagent cu care „Apă Canal Chișinău” tratează apa), și în o mulțime de alte cazuri.
Vreau doar să vă aduc la cunoștință 2 situații:
1 În clădirea circului deja de mulți ani trăiau 2 animale, un măgar și un urs. La întâlnirea cu edilul de Chișinău, atunci când ultimul a vizitat circul, ambele animale au fost prezentate. Vreau să vă spun că antrenorul ursului de ani de zile locuia cu familia și cu doi copii într-un vagon în curtea circului. Menționez că circul a fost debranșat de la toate rețelele inginerești, astfel încât nici căldură, nici lumină și nici chiar apă nu are. Toată perioada de timp cît antrenorul împreună cu ursul au trăit la circ, primul era responsabil pentru existența acestuia, astfel încât antrenorul colecta hrana de la gospodăriile agricole din satele Moldovei, pentru a-l putea întreține, altfel spus Ursul a devenit un membru al familiei antrenorului. În toamna anului trecut, în lipsa unor careva perspective, antrenorul împreună cu familia sa a decis să plece din Moldova, în căutarea unei veți mai bune, Astfel acesta, cu ajutorul localnicilor din apropierea circului, a încărcat cușca ursului în vagon și a plecat în Rusia, unde mai există circ și mai este cultură.
Vreau să menționez, că după mine, antrenorul toate astea le-a făcut în numele culturii. Plus Ursul cred că a devenit un membru al familie, un copil, dar copii nu trebuie abandonați
Sincer să vă spun, în opinia mea un director de circ sau un ministru al culturii ar trebui să se regăsească în sentimentele părintești față de același Urs.
Culmea tuturor lucrurilor este că Circul din Chișinău în administrarea sa a avut o clădire din str. Florica Niță 7, construită în scopul cazării artiștilor de circ din componența trupelor străine, care pe parcursul anilor 2004-2009 nu a fost exploatată absolut deloc. Ulterior a fost repartizată de către ministerul culturii către „doritori”, fapt ce a fost reflectat și în articolul „Ziarului de Gardă” nasu%E2%80%99-focsa-contrazis-de-sotie

2 În 2004, când s-a inițiat reparația, „Circul de Chișinău” avea statut de întreprindere de stat, astfel încât putea să beneficieze de finanțare din partea bugetului de stat. Ulterior la solicitarea fondatorului, acesta a fost transformat în Societate pe Acțiuni, astfel fiindu-i închis accesul spre finanțarea din cadrul bugetului de stat și nimerind în capcana imposibilității de a finisa reparațiile inițiate, acesta nu avea posibilitate să inițieze spectacole, adică să se auto-finanțeze. Ulterior a fost transmis ciprioților, apoi a fost reziliat contractul cu aceștia, etc.

Între timp în lipsa unui „administrator” circul a devenit un „cimitir al culturii”. S-a ajuns pînă la aceea că relieful sculptural-decorativ „Circul” instalat deasupra intrării principale a clădirii, ce prezenta o compoziţie figurativă, cu imaginea a doi clovni-acrobaţi, fiind realizat în metale semi prețioase (cupru), a fost devastat pentru a fi transmis la fier uzat.
Un alt caz recent întâmplat a fost acela că pentru a deschide ușa de la intrarea de serviciu a circului, care a rămas blocată, directorul adjunct a considerat oportun să spargă geamul pentru a trage zăvorul blocat. Iată unor asemenea administratori cu o astfel de cultură încredințăm patrimoniul cultural al poporului nostru.

P.S. – Vadim, Circ avem, dar Cultură nu.
Mai era ceva, conform dezvăluirilor lansate de Aureliu Colenco soarta Circului este în demolarea acestuia și realizarea terenului pentru construcții, dar el în calitate de judecător dacă spune ceva, cu certitudine știe ce spune. aureliu-colenco-sparge-tacerea-nimeni-n-are-nevoie-de-circ–lupta-se-duce-pentru-pamanturile-aferente-34389.html

P.S.S. Reiese că alor noștri copii, la întrebarea ,,ce este Circul?”, o să le prezentăm asta:

sau
.