Strategia de Nedezvoltare IT din Moldova

Tehnologiile informaționale şi mai ales dezvoltarea „vertiginoasă” a aplicațiilor software reprezintă un domeniu cu care autoritățile noastre iubesc sa se laude. Pare atât de uşor să te mândreşti cu un adevărat „rai” IT, dar oare e aşa?

Toţi își aduc aminte de sectorul TIC, mai ales atunci, când au nevoie de o luminița de speranță pe timp de criza. Însă se pare că uită de el imediat cum se termină conferințele de presă.  Și ca și multe alte domenii este tratat cu superficialitate, chiar dacă rapoartele privind dezvoltarea și dinamica creșterii sectorului TIC prezintă acest domeniu ca unul dintre cele mai de perspectivă. Conform datelor statistice oficiale, în perioada anilor 2003-2009,  volumul exportului de produse software a crescut esenţial, de la 1,2mil. dolari SUA până la 11,6 mil. dolari SUA, iar ponderea acestuia in PIB-ul Moldovei a ajuns la 10% (Sursa: Strategia de dezvoltare a sectorului tehnologiei informației și comunicațiilor pe anii 2012-2015).

Parca totul e roz în cifre, nu-i aşa. Eu cred însă că statul promite multe, dar face puține în această privinţă, iar uneori chiar își încalcă promisiunile.  Pe la sfârşitul anului trecut,  în discuțiile cu reprezentanții companiilor TIC se promisese că scutirile de taxe pentru companiile din domeniul IT vor fi prelungite și pentru perioada 2012-2017. Însă, în goana după venituri suplimentare, guvernul a hotărât în ultimul moment anularea acestora. A făcut acest lucru atât de nechibzuit, încât a creat probleme majore companiilor mari, cu sute de angajați, aşa cum sunt Pentalog sau Endava, care îşi făcuseră planificările de dezvoltare încă din toamnă.  Pomeniţi într-o altă realitate, au ajuns să vorbească în preajma sărbătorilor de iarnă de concedieri și plecări masive a programatorilor din companii.

Se pare că după negocieri intense și destul de complicate (inclusiv cu implicarea organismelor internaționale) s-a reușit identificarea unui compromis, care nu am putea spune că a ajutat companiile, dar cel puțin le-a salvat de la un dezastru total. Astfel, începând cu acest an personalul tehnic şi companiile IT) sunt scutite de plata impozitelor doar pentru sumele ce depășesc 7100 de lei (adică dacă un angajat din IT are 8000 de lei salariu, el va plăti impozit complet pentru 7100 lei și va avea scutire de impozite doar pentru 900 lei).  Și asta în condițiile în care conform datelor din strategia de dezvoltare a sectorului tehnologiei informației și comunicațiilor pe anii 2012-2015: “în anul 2010 salariul mediu lunar al unui angajat era de circa 6,6 mii lei”.

Păi, da, mulți ar spune că și așa e prea mult, că programatorii și așa au salarii mari, doar că cei mai mulți uită un lucru – dacă programatorii nu vor fi plătiți în Moldova, ei își vor găsi de lucru în alte țări și republica noastră va pierde mult mai mult decât banii din impozite. Asta pentru că într-o mare măsură, datorită programatorilor,  în țară mai și vin bani nu doar pleacă, acest lucru contribuind la micșorarea soldului negativ al balanței de plăți. (+22.5 milioane USD în 2011, sursa: Balanța de plăți a republicii Moldova). În al doilea rând,  dezvoltarea produselor software contribuie indirect și la dezvoltarea infrastructurii, angajaţii companiilor călătoresc mult, clienţii acestor companii de asemenea.  Datorită faptului că salariile programatorilor sunt mai mari de cât un salariu mediu din Moldova, este mai mare și capacitatea de cumpărare a acestora dar și necesitățile lor cresc. Acest lucru duce la crearea unor noi locuri de munca din sfera de deservire și la dezvoltarea acestora: taxiuri, restaurante, săli de sport, retail, etc.  Nu în ultimul rând, impactul asupra  dezvoltării pieței TIC din Moldova în ansamblu este simţitor, deoarece persoanele din domeniul TIC sunt interesate de cele mai noi tehnologii, produse software, internet de mare viteză, etc.

E un cerc „nevicios” aici. Pentru ca acest lucru să se întâmple trebuie să se schimbe atitudinea statului față de acest domeniu. Nu se știe când se poate întâmpla acest lucru, pentru că cel puțin până în 2015 nu prea există speranțe să avem îmbunătățiri majore. Ne-o demonstrează  Strategia de dezvoltare a sectorului tehnologiei informației și comunicațiilor pe anii 2012-2015. Iată câteva detalii care  arată cât de puțin este interesat statul de acest sector.

Astfel, deși sunt cunoscute problemele domeniului, o parte dintre ele nu se regăsesc în obiectivele strategiei, ci doar fugitiv sunt pomenite în acțiuni. Dintre cele mai importante probleme menționate în strategia de dezvoltare fac parte:

• Nivelul scăzut de competitivitate a companiilor TIC autohtone. Se presupune că putem crește competitivitatea prin crearea a trei centre de excelenţă, calitate şi traning (nu e clar doar cu ce se vor ocupa aceste centre și care va fi aportul lor în creșterea competitivității) a unui centrului de inovaţii (doar că avem deja agenţia pentru inovare şi transfer tehnologic, iar redenumirea sau crearea unei noi structuri nu ajută cu nimic) și crearea unui parc tehnologic, care, iarăși, nu este clar cum poate ajuta la creșterea competitivității.
• Politica fiscala discriminatorie pentru produse şi servicii din sectorul TIC, inclusiv aplicarea accizului la produse care nu mai reprezintă obiecte de lux, impozitul pe serviciile furnizorilor de servicii de telefonie mobilă etc. Doar că acest punct a fost uitat la sfârșitul anului 2011. Putem să îl ștergem din listă și să sperăm că nimeni nu v-a observa 😦
• Sistemul de indicatori statistici al sectorului TIC neactualizat. Acesta cel mai bine indică interesul statului pentru un domeniu sau altul. A fost organizat un seminar în 2009, s-a pus bifa că au fost discuții despre indicatori, în rest… „în limitele bugetelor anuale”. Și cum să aducem investitori dacă noi singuri nu știm ce se întâmplă în acest domeniu?
• Totuși cea mai mare problemă a companiilor IT în ziua de azi este lipsa acută a profesioniștilor. Puțini dintre absolvenții facultăților TIC au cunoștințele și capacitățile necesare pentru a fi angajați. Companiile sunt nevoite să investească bani și timp suplimentar în educația acestora, asta pe lângă plata salariilor și a  impozitelor. Iar în Strategie,  nu se pomeneşte  nimic despre îmbunătățirea calității studiilor . E  menţionat doar faptul că trebuie „actualizate planurile şi programele de învățământ, conform cerinţelor actuale ale pieţei TIC”, termenul de implementare – trimestrul II, 2012. Şi …nu s-a făcut nimic, pentru că ajustările se vor face „în limitele bugetelor disponibile”.

Și uite așa, se dau milioane pe strategii, se organizează fourchette-uri și mese rotunde, la care participă aceleași persoane și rezultatul cărora se prăfuiește pe masa cuiva prin guvern, iar în rest e liniște.

Iar cei din domeniu  se descurcă, aşa cum pot mai bine,  prin alte țări. Pentru că în lume sunt zeci de exemple de succes privind dezvoltarea ITC.  Singapore ar fi primul pe care îl menţionez aici; îmi aduc aminte de o prezentare foarte  interesantă de la ICT summit în 2011, „ICT Capacity Building, from Cradle to Grave” a lui Sebastian Foo. Mi-aş dori ca  autoritățile  noastre să mai și asculte ce se vorbește pe la summitul ICT, la care MTIC-ul este organizatorul de bază.

PS: E păcat că cel mai bun argument în excluderea facilităților fiscale e: „De ce toți trebuie să plătească iar ei nu?” fără a fi în stare să aducă cel puțin niște cifre elementare despre beneficiul impozitării versus neimpozitării. Citiți toate motivațiile guvernului, toate articolele scrise despre salariile programatorilor și nicăieri nu o să găsiți nici o argumentare (în cifre) a deciziilor.