MOLDOVA – DE LA UTOPIE LA REALITATEA CONCRETĂ

Influența socială și politică e aidoma puterii
musculare: crește exercitând-o, scade nefolosind-o.

(Francesco Orestano)

De la grecii antici până in zilele noastre, toţi au încercat să-şi imagineze şi dacă a fost cu putinţă să-şi construiască o lumea ideala, o “Cetate a Soarelui” unde au dorit să expună şi să accentueze idealurile și aspiraţiile cumulate pe parcursul unei întregi vieţi – Un oraş al viselor. E de la sine înţeles că acest lucru este imposibil, ne-a demonstrat acest lucru și “Utopia” lui Thomas Morus, Tommaso Campanella şi alţii. Dar un lucru este cert, şi anume dorinţa anumitor oameni, de vază a civilizaţiei umane de a arată celor din jur că lucrurile şi oamenii din preajmă degradează sau evoluează în altă direcţie decât cea dorită. Desigur că mulţi nu vor ezita să menţioneze că anume astfel de lucrări au inspirat anumiţi tirani să le folosească în scopuri maligne, dar aceasta e problema lor, căci orice carte poate fi interpretabilă, iar cine ştie sa citească o carte, în adevăratul sens al cuvântului, desigur ca îşi va trage concluziile şi învăţămintele cuvenite şi corecte.

Este important de remarcat faptul că orice mare gânditor şi filosof (din toate timpurile) abordează problema privind societatea în care activează şi trăieşte, global, analizând şi gândind problemele per ansamblu, uitând parcă de faptul că orice orânduire este clădită din numeroase „pietre”, iar daca materialul din care se clădeşte întreaga construcţie este de calitate proastă atunci evident că acest edificiu nu va exista mult timp. Or, eu am impresia că până în prezent societatea noastră este presurată cu „filosofi” şi „gânditori” care asta şi fac toate ziua, bombăie intr-una despre lucruri măreţe, se cred mari salvatori ai neamului fără sa puncteze şi să evidenţieze nişte lucruri care mie, cel puţin, mi se par evidente.

Aşă că, păstrând evident proporţiile, mi-am construit în mintea mea o “Cetate” care poate si, cred eu, ar trebuie să existe, având în ea o lume:

• unde străzile si trotuarele sunt curate, iar aceasta curăţenie sa fie păstrata de însăşi cetăţenii săi,
• unde participanţii la traficul rutier sa fie respectuoşi unii faţă de alţii, iar acest lucru sa nu fie o excepţie, ci o regulă,
• ca noaptea nimeni sa nu aibă frică mergând pe străzile pe alocuri iluminate,
• ca oamenii tineri sa fie respectuoşi si amabili cu cei mai in virstă,
• ca bunaintelegere intre oameni sa nu depindă de originea etnica si religioasa a acestora,
• ca tinerii din neavind ce face sa nu stea toata ziua in locaruri si baruri (unde sa-si bea dea dreptul minţile), ba din contra să vină cu diferite iniţiative ce ar contribui la cultivarea societăţii, la popularizarea modului sănătos de viaţă, dezvoltarea culturii în toate domeniile, dezvoltarea spiritului comunitar (care la noi din păcate nu există), etc.

Toate aceste lucruri expuse mai sus au o caracteristica ce la poate uni intr-un grup, sunt lucruri care depind doar de NOI, iar in acest caz NOI suntem făuritorii propriului destin şi dacă intr-un final am dori sa începem realizarea anumitor schimbări, e de la sine înţeles ca NOI suntem cei care trebuie să o facă.

Toate popoarele au trecut prin astfel de etape, doar că au reuşit fiecare diferit şi în diferite perioade de timp, dar cu cit mai mult se amână startul, finalul pare infinit de departe.

La final aș dori să-l citez pe Silvio Pellico care supnea : ”Fă tot ce-ți stă în putință să fii un cetățean folositor societății și să convingi și pe alții să facă la fel. După aceea lasă lucrurile sa meargă înainte.

Cu respect, Tanchilistul optimist