Ce-i aratam unui strain in Chisinau?

De mici copii, cei mai multi dintre noi am invatat ca locuim intr-un oras mare si frumos. Ulterior descoperim ca este vorba de Orasul din albe flori de piatra in ploi de soare zi de zi scaldat, si ca totodata mai este si un oras viu,  verde, cu multe flori, copaci seculari si parcuri diverse, incit intr-un mod binemeritat isi asuma dreptul de a fi numita cea mai verde capitala din Europa de Sud-Est. Mai crestem putin si aflam ca acest Chisinau are o istorie bogata, cu evenimente si personaliti notorii, cu monumente si cladiri ce poarta o haina arhitecturala absolut deosebita, pentru care s-a lucrat cu sirg pe parcursul a mai multor secole. Intre timp… mai vizitam alte orase, alte capitale, alte tari si descoperim ca scumpul si iubitul nostru Chisinau… nu este nici cel mai verde, nici arhitectura nu prea poate fi incadrata in una foarte deosebita si nici patrimoniul cultural-istoric din Chisinuau, din pacate, nu poate fi considerat a fi unul pastrat si valorificat la justa valoare. In situatia data, la intrebarea noastra adresata strainilor care ne viziteaza orasul despre impresiile pe care le impartasesc aici in Chisinau, deseori auzim un raspuns definitoriu imbinat cu o doza de diplomatie clasica: „Oau e foarte bine, oamenii sunt atit de draguti, totul e verde…” si atit!

Acum cind ne uitam in urma, vedem ca istoria orasului nostru este plina de evenimente, care au subminat cu adevarat din posibilitatea mostenirii unui Chisinau cu adevarat istoric.

Chisinaul a fost ars de nenumarate ori, atit de tatari cit si de turci.  In 1739 Chisinaul este incendiat de turci drept razbunare la sustinerea populatiei bastinase acordate armatei ruse, iar in 1788 are loc cel mai mare dezastru din istoria Chsinaului, incendiu in care aproape toate cladirile orasului au fost mistuite de flacari. Chisinaul in acea vreme avea „vreo 6-7 biserici si 300 de case cosntruite din piatra”.  Cu 6-7 biserici in acea perioada, „Chisinaul era una dintre cele mai mari localitati  dintre fluviile Prut si Nistru, avind in vedere ca in vremea aceea in Soroca sunt mentionate 2 biserici, Izmail -3, Cetatea Alba- 2, Tighina -2 si Orhei-2” (Tamara Nesterova, „Studiu privind situatia oraselor istorice din R. Moldova”).

Daca e sa vorbim despre cladirile vechi mostenite pina astazi si care au supravetuit multitudinii de incendii, cred ca in primul rind vom face referinta la biserica cu  hramul Naşterea Maicii Domnului (Mazarache), care dateaza din 1752. Pina nu demult, anul 1752 era cel mai vechi an care putea fi asociat unei constructii aflate pe teritoriul Chisinaului.

Intre timp insa, cu o deosebita bucurie descoperim, ca orasul Chisinau gazduieste un lacas sfint construit din lemn, care dateaza din 1642. Este vorba de biserica din lemn cu hramul Adormirea Maicii Domnului ridicata în curtea Manastirii Hirjauca de ctitorii razesi din s. Hiriseni. In 1928 in satul Hiriseni se construieste o nouă biserica din piatra, iar cea de lemn este abandonata. Cu timpul biserica se ruineaza si abia in anul 2010 cu straduinta citorva concetateni de ai nostri, fata de care avem tot respectul, biserica este demontata birna cu birna si adusa la Chisinau, unde este restaurata.

Partea cea mai frumoasa este ca biserica este un exemplu inedit de arhitectura medievala clasica moldoveneasca, iar lemnul folosit la reconstructia acesteia este autentic in proportie de 85%.

Parca prin comparatie, imi aduc aminte de o alta biserica din lemn cu hramul Intrarea Maicii Domnului in Biserica, care este mult mai veche  si care dateaza din perioda domniei lui Dragos Voda pe la mijlocul secolului XIV, construita la Volovat, pe teritoriul judetului Suceava din Romania si care astazi, se considera, ca este cea mai veche biserica din lemn din Europa. Se spune ca atit de mult au tinut stramosii nostri la aceasta biserica, ca iata, pentru a fi salvata de invazia turcilor, care inaintau vertiginos in Tara Moldovei,  la porunca lui Stefan cel Mare, aceasta biserica a fost demontata doar intr-o singura noapte si apoi reasamblata pe teritoriul Manastirii Putna, motiv pentru care pina astazi o putem admira si ne bucura de splendoare inestimabila a arhitecturii medievale moldovenesti.

Chiar si celebrul cronicar Nicolae Costin (1660-1712) a mentionat despre biserica lui Dragos Voda in „Letopisetul Tarii Moldovei „:

„Înțeles-am și noi den oameni bătrâni, lăcuitori de aicea den țară, cum să trage cuvântul den om în om, că o biserică de lemnu la Olovăț, să fie făcută de Dragoș-vodă și acolo zic, să fie îngropat Dragoș-vodă. Și aceia biserică de lemnu au mutat-o Ștefan-vodă cel Bun, de o au clădit la Mănăstirea Putna, unde stă până acmu. Iară pe locul bisericii acei de lemnu, la Olovăț, Ștefan-vodă au zidit biserică de piatră.”

Revenind la biserica noastra din Chisinau, redevenita atit de frumoasa,  impunatoare, plina de istorie si timp, cu certitudine putem spune, ca a renascut drept o comoara de mult pret, care vine sa-si puna contributia esentiala la patrimoniul istoric, cultural si spiritual atit al Chisinaului, cit si a intregii tari.

Consideram, ca cea mai mare realizare pentru noi in cazul dat, este faptul ca in pofida tuturor greutatilor si intereselor existente, ca si acum aproximativ 500 de ani, o alta bijuterie a arhitecturii medievale moldovenesti a fost salvata si conservata pentru generatiile urmatoare, dar de data aceasta deja de invazia unui alt dusman, mult mai crunt si anume- indefernta.