CETATEA TIGHINA- mostra pentru reflectie

Eu cred ca trebuie sa privim lucrurile si informatia primita prin prisma mai multor puncte de vedere, pentru ca sa invatam nu doar sa inghitim ceea ce ni se ofera, dar sa avem si capacitatea de a o mistui, s-ai putem simti gustul, sa o analizam, sa identificam ingredientele ascunse si poate chiar sa propunem o reteta noua, mai potrivita pentru un produs final reusit. Fiind informati din mai multe surse, vom putea face analize, sa ne exprimam parerea, vom avea curajul sa criticam anumite actiuni. Analizind, comprind lucrurile, ne dam seama de relativitatea acestora, iar pentru a aprecia schimbarile care au loc intr-o comunitate o putem face prin comparatie.

Cind vorbim despre Republica Moldova, deseori avem impresia ca mai rau decit atit nu se poate. Aici, daca facem comparatie cu tarile din Uniunea Europeana sau chiar si cu tarile vecine, gasim nenumarate aspecte la care R. Moldova ramine in urma. Conservarea patrimoniului national- istoric nu face o exceptie.

Republica Moldova intr-adevar este restantiera la multe din aspectele ce tin de pastrarea si renovarea patrimoniului istoric si cultural. Avem un numar prea mare de cladiri (palate, conace, biserici si cetati) aflate intr-o stare deplorabila. Multe din ele se distrug atit de rapid, incit in citiva ani isi vor pierde cu desavirsire autenticitatea si urma.Faptul ca bugetul tarii nu este capabil sa acopere lucrarile de renovare ale monumentelor respective, nu este o noutate pentru nimeni, dar totusi acesta este unicul motiv? Nepasarea noastra ca si societate nu este si ea un motiv? Atita timp cit o societate isi stabileste anumite prioritati sau valori, in mod inevitabil mai mult sau mai putin, mai devreme sau mai tirziu, autoritatile vor depune efortul necesar in vederea relizarii acestor obiective. Exista cerere din partea societatii, vor urma si oferte din partea autoritatilor. Chiar daca este vorba de un pas mic, acest pas mic poate fi un inceput pentru o cale foarte lunga.

Totusi, fiind in situatia in care nu exista resurse financiare suficiente pentru a angaja specialisti calificati in restabilirea monumentelor cultural- istorice asa incit renovarea acestora sa nu pericliteze cumva autenticitatea monumetelor, sa nu afecteze stilul acestora, iar  matarialele utilizate sa corespunda epocii si locului dat, pina la urma, le conservam si le lasam sa piara in nepasare in speranata ca intr-o buna zi vor exista suficienti bani pentru refacerea acestora in cele mai stricte rigori ale unei renovari clasice sau le reconstruim din bugetul pe care il avem, improvizind si implementind metode care ne pare noua a fi mai potrivite, angajind citiva zidari mai priceputi, un mic detasament de muncitori „calificati”, un sef de santier mai „istet” si incepem sa reconstruim trecutul. Cu efort mic, obtinem „rezultate mari”.

Iata spre exemplu- Cetatea Tighina. O cetate, care probabil a fost vizitata cel mai putin din toate cetatile moldovenesti supravetuite pina in zilele noastre.  Autoritatile din Tighina incepind cu 2008 au eliberat cetatea de armament si munitii pentru a permite publicului larg sa viziteze acest monument istoric. La acel moment satarea cetatii era cu adevarat deplorabila.

Intre timp lucrurile s-au schimbat. S-au recosntruit zidurile cetatii. Turnurile au fost acoperite cu tigla si intarite cu birne din metal, iar peretii au fost reconstruiti din blocuri din calcar.

Ramine insa de vazut daca schimbarile care au avut loc sunt orientate spre bine sau spre rau. Acest fapt deja ramine la discretia fiecaruia. Este  cert faptul ca autoritatile din Tinghina intr-adevar au investit in renovarea acesteia.

Totodata, au fost ridicate busturile mai multor personalitati celebre, preponderent de origene rusa, dar nu numai. Iata bustul Baronulului de Münchhausen este instalat cu mare cinste sub zidurile cetatii. Totodata nu este uitat nici Ivan Cotlearovski- celebrul scriitor ucrainean si altii precum Kutzov, Rumeantsev,etc. Din pacate nu a fost ridicat un mic bust pentru Carol al XII- lea, regele Suediei, care a locuit in Tighina timp de citiva ani, retras pe teritoriul Imperiului Otoman dupa batalia de la Poltava purtata intre Suedia si Imperiul Rus (27 iunie 1709). In aceesi perioada sub zidurile cetatii a decedat si contoversatul Ivan Mazepa (1709), care impreuna cu Carol al XII-lea s-a retras in Tighina dupa actiunile militare purtate impotriva lui Petru I, iar vreo mentiune despre acest eveniment din nou lipseste. In ce masura deja aceste omisiuni vor stirbi din potentialul turistic al locului ramine sa ne arate timpul.

In acest sens, in mod obiectiv ne punem intrebarea, care sunt totusi elementele de baza in refacerea si prezentarea trecutului, atit ce tine de renovarea peretilor unei cladiri, cit si de revitalizarea esentei istorice? Este important sa-l prezentam autentic cu avantajele si dezavantajele perecepute subiectiv in mod individual de fiecare din noi, conteaza sa-l reparam piatra cu piatra in cele mai stricte rigori ale autenticitatii sau improvizam dupa bunul nostru plac. Cert insa este faptul ca Orheiul Vechi pina in prezent, nu face parte din patrimoniul national UNESCO si multumita termopanelor instalate cu atita grija de catre maiestrii zidari, in cadrul manastirii rupestre.