Despre cei care te prind de mînă şi îţi ating inima

Aţi  avut vreodată senzaţia că nimeni nu te mai înţelege, că eşti disperat şi nu mai ai sorţi de izbîndă, că totul e anapoda iar lucrurile de fiece dată iau o întorsătură cu totul deviată de pe axa normalului? Sunt sigur că fiecare a trecut măcar odata prin astfel de momente în viaţă…

…dar fiecarea le-a depăşit sau cel puţin a încercat să le depăşească diferit… unii au recurs la detaşare parţială sau absolută, unii au încearcat să înţealagă problema şi să o rezolve, alţii au sunat pe cineva care ştie pe altcineva care poate să rezolve… etc

 Alţii (mai norocoşi) au avut parte de oameni în preajma lor, care au încercat să-i ajute în toate modurile posibile, şi nu au renunţat să o facă, ba din contra, la un moment dat ţi se pare că ei au nevoie să te ajute şi inspire şi nu invers. 

De fapt cînd te gîndeşti, la diferite etape ale vieţii, prietenia are conotaţii total diferite: la o anumită vîrstă un joc în comun la SEGA MEGA DRIVE este o dovadă a unei mari prietenii, Cupa Mondială de Fotbal din 1994 cînd plîngi de durere că Romănia conducea în prelungiri pe suedezi dar nu a reuşit să se califice în faza următoarel, şi multe altele de acest gen. La altă vîrstă – alte priorităţi, fiind la facultate crezi că eşti prea matur ca să-ţi mai baţi capul de jocuri, ”pricoale ieftine” ca pe timpul anilor de liceu… astfel fiind înconjurat de alt cerc de oameni, încerci sa îţi găseşti anumite persoane cu care să împarţi viziunile tale, trăirile, planurile de viitor…şi cam la această etapă parcă cercul de prieteni în mod normal se cam leagă, sunt şi excepţii de tot felul, dar parcă aş tinde să cred că e cam dificil să-ţi construieşti o relaţie de prietenie în timp…

Dar totuşi ce frumos e cînd ai parte de prieteni cu care ai trecut prin toate etapele acestei vieţi, de la SEGA pînă la discuţii aprinse vis-à-vis de Lorenzo di Medici, Giordanno Bruno şi despre impactul civilizaţiei bizantine asupra spaţiului European ))). Să te simţi în largul tău cînd orice glumă ce ţine de un moment din viaţa ta din trecutul îndepărtat este înţeleasă, şi că nu trebuie să te complici că să explici farsa celor prezenţi, cu ei alături parcă nu mai îmbătrîneşti şi te simţi mereu împlinit.

De fapt acest articol s-a dorit a fi un elogiu acelor oameni care au fost şi ne sunt alături de noi orice s-ar întîmpla, iar noi la rîndul nostru ar trebui să le fim recunoscători şi să nu uităm acele clipe de bucurie, uneori de contrări, care ne dau suflu, clipe care ne fac să fim mîndri că nu doar existăm fizic, ci trăim o adevărată aventură numită şi – VIAŢĂ.

Vă mulţumesc că existaţi…