Tanchiștii invizibili

Interactiunea dintre Mine si Tine ca si societate

Societate

Ce am putea zice de noi, atunci cind incercam sa ne analizam personalitatea? Cit din ceea ce suntem cu adevarat iese la iveala prin simpla analiza a propriei persoane? Ce vedem in cazul dat? Oare ne straduim sa descoperim echilibrat esenta eului nostru? Oare suntem capabili sa observam, in mod ponderat, aspectele pozitive si cele mai putin pozitive din noi? (obiectiv vorbind, la capitolul ”trasaturi pozitive” de obicei stam mai bine cu identificarea).
In urma unui asemenea exercitiu ar fi binevenit sa tragem si anumite concluzii. Ulterior asta si facem: enumeram realizarile, stabilim prioritatile, trasam aspiratiile pentru viitor si cu senzatia ca ne-am facut bine treaba, rasuflam usurati si siguri ca am facut curatenie prin toate dedesubturile si colturile indosite ale persoanalitatii noastre.
Totusi, ar fi cazul sa ne oprim si sa analizam daca am facut vreodata curatenie la modul obiectiv, ori, de fapt, din obisnuinta, am preferat sa ascundem murdaria sub covor sau canapea. In scurt timp, dupa cum era si de asteptat, aceasta iese la suprafata si ne invaluie cu mireasma ei ametitoare de praf , iar noi stupefiati ne intrebam cum a fost posibil sa reapara? Simplu.Prin actiunile noastre de zi cu zi, prin fapte, discutii si intrega noastra activitate.
Continuind firul epic, deseori ne pomenim in situatia, in care faptele nostre ne dau de gol, ne arata ca de fapt nu coincid cu impunatoarea teorie la care am ajuns, atunci cind faceam ordine in mintea noastra si nici cu impresia buna pe care o avem despre noi. De ce faptele noastre difera de obiectivele trasate?
Aici parafrazindu-l putin pe un tinar contemporan de al nostru, ne punem intrebarea: De ce atunci cind suntem intrebati daca am ajuta o batrinica sa treaca strada, noi raspundem neindoielnic – DA! iar in momentul, in care intr-adevar o batrinica ne cere ajutorul, putem sa o refuzam, din diverse motive (suntem grabiti, intirziem la o intilnire importanta sau pleaca microbusul). Bineinteles, ca vom gasi destule justificari pentru a indreptati acele actiuni, care haideti sa recunoastem nu prea ne fac cinste, dar acest lucru nu mai conteaza, conteaza pina la urma, ca faptele sunt acele care ne reprezinta, iar ele sunt asa precum sunt.
In contextul dat, cu siguranta vom observa foarte lesne, cind un alt concetatean de al nostru nu va oferi locul unui batrin in microbus, nu va deschide usa unei doamne la intrare in magazin, va arunca gunoiul pe jos, va trece la culoare rosie a semaforului, nu va ceda trecerea pietonilor sau unui alt automobil, va claxona in trafic etc. In cele ma dese cazuri, il vom considera un nesimtit si un needucat, fara a admite ca poate sa existe o justificare si pentru el sau poate ca in acel moment, in acea situatie, compatriotul respectiv a procedat cu totul altfel decit de obicei. Recunosc, poate exista si un alt scenariu, totusi, cu greu vom accepta, vazindu-l pe cel ce greseste in societatea nostra, ca daca nu azi, atunci ieri, daca nu ieri, atunci miine, am fost sau puteam fi in situaţia lui si in sensul dat ar trebui sa-l sanctionam cu o doza de intelegere.
Cred ca aproape fiecare dintre noi va gasi ce sa reproseze concetatenilor nostri si in general poporului „moldovenesc” … presupun eu, nu putine lucruri.
Intrebare este daca in momentul in care zicem acea fraza: ”Ei… ca la moldoveni”, „dacaaaaaa-s moloveeeni…”, ”Moldova – tara minunilor” etc., ne regasim si noi in acei ”moldoveni”, facem si noi parte din acea masa a „moldovenilor”, sau ne consideram parte dintr-o clasa de elita, mai iluminata, mai selecta, mai importanta a acestei categorii de „moldoveni”, care pur intimplator sau din greseala a avut marele nenoroc sa se nasca in acesta Tara.
Cum ramine in cazul dat cu paiul din ochiul altuia, care se vede foarte clar in comparatie cu birna din ochiul nostru?
Cred ca indeferent de nivelul in care anumiti cetateni de-ai nostri, actioneaza: degradant sau compromitator, in nici un caz nu putem fi siguri de faptul ca noi, cu regularitate dam exemplu de fapte cu caracter inaltator. In opinia mea, pentru a evolua ca si societatea, pentru a creste si a ne dezvolta social, avem nevoie de multe exemple vii, de exemple frumoase, de exemple demne de urmat, de fapt, de propriile exemple, caci ce invatatura poate fi mai buna, decit exemplul propriu? si atunci, cine sa -l dea, daca nu fiecare din noi?!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la Februarie 22, 2013 de în Blog.
%d blogeri au apreciat asta: