Rafturile
Caut de cateva zile sa gasesc o istorie pe care o citesem la facultate. Nu o gasesc, asa ca am sa reproduc din memorie. E vorba de un exemplu de promovare pe care il descrie Claude Hopkins, unul din cei mai mari pioneri ai advertisingu-ului, in celebra sa carte “Viața mea in publicitate”. Pentru cei din domeniu publicitatii, Claude Hopkins este un ”must read”. El a inventat strategii si tehnici de marketing care sunt valabile si astazi, la aproape un secol distanta. In decursul carierei lui, omul asta a lucrat cu marci pe care le-a facut celebre in toata lumea. De la produse igienice, la roti de masini, vinuri, medicamente, conserve de fasole, aspiratoare, intr-un cuvant o experienta ametitoare in crearea si promovarea produselor de larg consum.
El scrie cum a avut in calitate de clienti mai multe edituri. Acestea se confruntau cu o scadere dramatica a vanzarilor de carti. L-au rugat sa le ajute sa promoveze cititul in randul oamenilor. Hopkins realizeaza ca acesta este un demers pe termen lung, una e sa vinzi sapmon si alta e sa convingi oamenii sa citeasca. El previne editurile ca e o misiune pentru care va avea nevoie de mult timp si se apuca de lucru. Incepe sa sune agentiile si ministerele responsabile de …. si acuma fiti pregatiti …. responsabile de constructia blocurilor rezidentiale ca sa lobeze ideea lui: ca in fiecare apartament construit sa existe pereti cu rafturi inserate. Pentru ca oamenii, avand polite in casa, vor simit nevoia sa le umple cu… carti. Si el reuseste. Zeci de blocuri noi sunt construite avand apartamente cu polite in pereti. Efectul acestei initiative s-a simtit peste 20 de ani. Asta a insemnat demers pe termen lung. Cei care aveau polite acasa au inceput intr-adevar sa le umple cu carti. Si nu doar sa le umple, lumea a inceput a citi mai mult si mai consistent. Mie mi s-a parut remarcabila aceasta idee.
De ce m-am apucat sa scriu despre asta?
Pentru ca acum vad tot mai rar carti in casele celor pe care ii vizitez. Lumea isi cumpara apartamente, le mobileaza frumos, isi trag design de interior ca sa le pice prietenilor fata, lustra dintr-o oarecare ultima colectie italiana, nesanatos de scumpa, dulap cu toate usile in oglinzi si televizor pe tot peretele. Ce sanse sunt ca sa gasesti acum in casele lor macar un raft cu carti. De cele mai multe ori nu vezi nicio carte in casa. Si asta e atat de trist.
E trist ca generatia mea a uitat sa citeasca. Cititul din placere e chiar e raritate. Si nu e doar scuza clasica cu “n-avem timp”. E un mare handicap al intregii societatii. Scoala a impus anumite lecturi, dar imediat ce au iesit din scoala, foarte putini tineri au ramas cu un gust adevarat al cititului. Al lecturilor captivante care sa te tina un weekend in pijama in pat, fara telefon mobil, cu toate electrocasnicele deconectate, nemancat si nespalat.
De ce citesti?
Am avut nenorocul sa invat la facultate cu oameni care nu citeau. Nici ceea ce trebuia de citit pentru cursuri, nici lecturi de placere. In consecinta, avand mereu o carte in fata ochilor, intram in categoria ciudatilor. Tin minte ca la un moment dat un coleg ma intrebase de ce citesc. Luat prin surprindere n-am putut sa-mi expun toate trairile si emotiile pe care le am de la cartile pe care le citesc. I-am dat un raspuns banal de genul “ca sa stiu mai multe”.
Nu i-am spus ca o carte buna te poate aduce la lacrimi, ca poti tremura de emotii pentru eroii tai, ca iti poti gasi personaje pe care sa le indragesti atat de mult incat sa-ti doresti sa fii ca ele, ca poti sa vrei sa ajungi in acele locuri pe care le vezi descrise intr-o carte si cand ajungi peste 10 ani acolo sa simti cum ti s-a realizat un vis, ca afli intr-adevar atat de multe despre viata, oameni, evenimente, sentimente, ca niciun film nu va putea reda vreodata tot ceea ce e scris intr-un roman, ca desi nu poti iesi din tara ta calatoresti oriunde prin cuvintele din carti. Cartile iti largesc orizonturile, te fac mai intelept, mai creativ, mai deosebit. Cartile iti formeaza personalitatea si-ti intaresc spiritul si creierii. Cartea este sportul pe care trebuie sa-l practici toata viata pentru ca sa-ti lucreze bine capul.
Citeam undeva ….
ca tara in care se citeste cel mai mult este Israelul. Acolo 90% din oameni citesc cel putin un ziar in primele ore ale zilei. Toata lumea citeste. Taxistii citesc, vanzatorii care isi asteapta cumparatorii citesc, in transport se citeste. Nu stiu daca mai e valabila statistica, dar daca stau sa compar cu ceea ce vad in Chisinau, in parcuri sau in transport – de cele mai multe ori niciun om cu cartea in mana, atunci realitatea e tare trista.
Comparand cu altele
Atunci cand tinerii inteleg ca a fuma nu este sexy si nici cool, ei nu mai fumeaza. Banuiesc ca daca ar intelege ca a citi e foarte cool, atunci ar citi. In consecinta, eu cred ca e nevoie sa promovam acest trend: in sezonul asta e la moda sa citesti, se poarta romanele realiste in coperta moale, se asorteaza perfect cu ziarul de vineri si cu reviste de specialitate.
Si tot la moda e sa ai acasa o biblioteca. E mult mai trendy decat lustra de cristal, lcd-ul imens si laminatul de bambuc.
Sunt Deacord cu tine! Bravo tine-o tot asa! Ma motivezi mult!
ai sa gasesti putine carti la mine, sub 15, toate pierdute de la Schimb de Carti. Si ai sa ma judeci, caci nu ai cum sa stii ca am citit 70 de carti anul trecut si aproape 20 in asta – toate electronic. Caci nu mai folosesc carti fizice. Realitatea lecturii e deja diferita, rafturile fizice nu mai sunt la fel de reprezentative, mai ales ca ele pot fi inselatoare 🙂
Sunt de acord cu tine ceziceu, cred ca mai degraba rafturile de carti citite se simt atunci cand dicuti cu cineva. Biblioteca fizica de acasa sau biblioteca electronica de pe reader-ul tau au aceeasi valoare atata timp cat cartile sunt citite.
Ar fi la fel de trist daca rafturile ar fi pline cu carti prafuite si uitate de stapani. .
Aveți timp stimata doamna? Nu vedeți ca nimic nu mai rămâne ca ieri ?
Este adevarat, cu invaziunea noii tecnologii totul devine din ce in ce mai virtual…..dar totusi, mirosul de hartie in timp ce citesti o carte gasit a prin pod la bunici, NU ARE PRET! Mai ales cand te gandesti ca aceleasi pagini au fost rasoiate si citite de tatal si fratii tai….
Mariana, si mie imi place hartia mai mult decat electonicul. Dar am avut cateva cazuri in care eram disperata sa gasesc anumite carti si doar electronic le-am putut accesa. Eram tare fericita ca tehnologia m-a ajutat.