Cu “initiativa” in CV

Ei bine, am vrut sa fac o schimbare in curtea asta trista si nefericita unde se inalta blocul meu.

copacel

E trista si curtea, si oamenii care se plimba pe-aici. Copii zburda un pic printre masini, vad fetzele acre ale     mamelor lor plictisite si incep sa tipe aiurea sau sa maraie exasperant. Tatii vin seara de la munca,                parcheaza vajnic oriunde, macar si peste tobogan, si merg acasa ca sa vada cat de enervant poate fi ala mic     si sotie-sa.

E un cerc vicios aici, plictiseala si acreala e molipsitoare. In curte e trist intr-adevar, avem vreo 3 copaci bolnavi de vreme, o hutza si 1 metru de nisip pentru copii si caini. Si evident, multe masini. Muuuuult sur si vant rece. Oamenii de-aici ies afara, inspira surul si recele din jur si devin si ei oameni gri.

Ei bine, am vrut sa fac o schimbare. Si am inceput sa pun anunturi. “Hai sa facem asta!” “Va invit sa inveselim curtea” “Dragi vecini, hai sa ne implicam”. O intreaga propaganda motivationala pentru ca sa fac bine sufletului meu si a celor din jur. Si nu pot spune ca n-am fost constienta de faptul ca va fi greu. Ca lumea n-o sa dea bani (de cele mai multe ori chiar e nevoie de anumite sume de bani), ca n-o sa vina sa ajute, ca n-o sa se mai salute cu mine pe drum. Dar eu is optimista. Iar optimismul, ca si tristetea si nefericirea de care spuneam la inceput, e molipsitor!

Si m-am apucat sa adun bani de copacei, flori, arbusti si alte bucurii colorate. Am tot povestit prin curte, cu foarte mult entuziasm, cat de frumos va fi la primavara. Unii au dat triplu, altii au atacat cu zel initiativa. Nici acuma nu-nteleg de ce? De ce sa nu vrei sa ai floricele si copacei sub fereastra ta? Numai eu am asa vecini sau …?
Acasa evroremont, in curte cacat la colt de casa. Acasa roade femeia podelele si tine casa ca un muzeu, ca de, poate vine vreo cumatra pe neprins de veste. In curte zboara in vant jumatate din pachetul de gunoi a vecinului, imprastiat de vant sau de cainii flamanzi. Si tot normal, asa traiesc toti, de ce sa ne emotionam pe tema asta….

“Инициатива наказуема” e o fraza prostesca si o scuza ieftina pentru cei care nu vor si se tem sa faca ceva. Fara initiative se intampla ceva? S-a intamplat ceva in lumea asta fara ca sa existe initiativa? Si Dumnezeu pana la urma a creat lumea ca asa a avut El o initiativa. Si-a setat scopul s-o termine in 6 zile si sa se odihneasca una. Apoi a avut initiativa cu potopu. O sumedenie de inventii s-au intamplat pentru ca unii au avut idei si initiative. N-au stat asa, pur si simplu, pe canapea sa astepte sa le apara lumina in casa, apa curgatoare, gaz, sa vina cineva sa le sadeasca floricele sub ferestre si alte minunatii.
Dar sub pretextul acestei vorbe de naduh, majoritatea nici nu se apuca sa faca ceva. „Ei, oi veni eu cu ideea si tot eu o sa trebuiasca sa fac tat”.

Nu dragilor, intiativele nu sunt pedepse dar explozii de potential. Ele trebuie AVUTE, daca-mi permiteti asa exprimare caraghioasa. Si daca tot mai multi vor avea initiative (bune, ca sunt si nebuni cu idei tare nasoale), si tot mai multi le-ar pune in practica, schimbarile parca nu s-ar lasa mult asteptate.

Sa vedem la primavara cum va fi curtea unde se inalta blocul meu. Poate prind sa vad si danturile zambitoare ale mamelor de pe-aici. Iar in CV la sigur imi bag punctisorul cu “om cu initiativa si dorinta de lucru”, ca asta chiar nu va fi

vorba goala.