Țurca- joc national uitat in timp!

Țurca! Un joc, de care copii anilor 60-70 ai secolului trecut inca isi amintesc destul de bine. Pentru tineriii zilelor noastre, acest joc numit Țurca este mai degraba o amintire netraita cu adevarat, este o amintire ce tine de povestirile parintilor sau bunicilor nostri. Eu perosonal, am avut prilejul sa joc Țurca doar o singură dată, în copilărie și cred că eram destul de mic pentru a ține minte în detalii specificul jocului, însă tatăl meu povestea mereu cu foarte mult entuziasm despre trairile din copilarie vizavi de acest joc. Sunt sigur ca multi dintre parintii nostri, ar povest cu multe emotii despre Țurca. Asa ca puteti sa-i intrebati și voi!

Un joc, care poate aparent este cunoscut, totusi, in realitate ramine a fi necunoscut pentru zilele noastre. Un fapt interesant este ca acum citiva ani, Țurca se juca (pe alocuri se mai joaca si in prezent) pe intreg spatiu romanesc. Nu putem vorbi despre un joc, care a aparut si s-a dezvoltat doar intr-o regiune specifica. Asadar, eu cred ca Țurca nu a aparut de acum citiva ani, dar are radacini adinci in timp.  Nu este logic ca in 70-80 de ani sa se extinda atit de rapid din zona Maramuresului pina la Nistru sau invers, in conditiile in care nu existau mijloace de informare in masa. Deci, putem vorbi despre Țurca ca si despre un joc traditional, specific spatiului romanesc, care astazi intre spatial dintre Prut si Nistru, nu se mai practica!

Prin urmare, pe linga faptul ca incetul cu incetul ne uitam si asa multe din obiceiurile noastre traditionale asa precum sunt: cintecele vechi batrinesti, colindele, dansurile specifice zonelor romanesti, stilul si portul hainelor nationale, traditiile culinare si multe altele din obieciurile noastre autentice, constatam cu multa parere de rau, ca inclusiv jocurile noastre traditionale sunt lasate uitarii.

Va imaginati cit de frumos ar fi daca astazi am vorbi despre organizarea campionatelor locale sau nationale la Țurca. Vi se pare utopic? Nu! Cred ca este pe tot atit de realistic precum si existenta Fotbalului, Hocheiului, Tenisului de cimp sau Lacrosse-lui.   Sa existe o cupa nationala a Moldovei la Țurca! Poate ca in aceste conditii ajungea sa fie un sport international si asta ar fi fost un prilej de mindrie pentru noi toti. Purtind discutii cu mai multi din cei care au jucat Țurca in copilarie, in mod unanim ne marturisesc ca Țurca este un joc foarte captivant, care isi are regulile sale bine determinate si imbunatatite deja in timp.

Asadar, in ce consta jocul de turca:

Sunt necesare:

1. un spatiu de aproximativ 40-50 de m lungime si 20-25 latime;

2. doua echipe a cite unul sau mai multi jucatori in fiecare echipa, dar nu mai mult de 3-4 intr-o ecipa;

3. o groapa de dimensiuni nu prea mari (aproximativ 5 cm in adincime si cam 20 cm in lungime);

4. un ciomag de lungime aproximativa 60-80 de cm;

si o:

5. Țurca, care este o bita mai mica de aprocimativ:15-20 cm lungime, ascutita la capete si care trebuia sa fie cioplita in asa fel incit sa fie alcatuita din 4 patru laturi bine determinate.

Regulile de joc:

A. cele doua echipe se aseaza pe rând una la groapa, iar cealalta in teren;

B. echipa care urmeaza sa dea prin fiecare jucator o serie de lovituri din directia gropii spre echipa asezata in teren;

C. echipa amplasata in teren are drept sarcina sa prinda sau sa arunce țurca dupa anumite reguli;

D. prima lovitura ii revine  a jucatorilor situati in preajma gropii si consta in asezarea țurcii perpendicular  pe groapa. Primul jucator cu ambele miini ia ciomagul in asa fel incit celalt capat al ciomagului sa fie amplasat in gropa, sub țurca. Apoi se arunca țurca printr-o smucire, in teren. Jucatorii din cealalta echipa trebuie sa stea la o distanta de vreo 6 pasi, si in acest moment trebuie sa prinda țurca. Daca o prind fara ca ea sa atinga anterior terenul, jucatorul de la groapa este eliminat si trebuie sa treaca la lovitura urmatorul jucator din echipa de la lovitura. Daca cineva din mebrii echipei din teren reuseste sa atinga atinga țurca, atunci acel membru cistiga posibilitatea de a face un “pas” din locul in care se atinge țurca de pamânt. Cel care aruncat țurca urmeaza sa aseze ciomagul perpendicular peste mijlocul gropii, iar jucatorul care a atins țurca va lua țurca in mâna si va face un pas din locul unde a cazut țurca inspre directia groapei. Ulterior va arunca țurca inspre gropa in asa fel incit sa nimereasca ciomagul jucatorului din echipa adversa, care este pozitionat in groapa. Daca atinge ciomagul, jucatorul de la groapa este eliminat, iar daca nu, cel de la groapa va trece la a doua lovitura.

E. a doua lovitura consta in a pune țurca cu unul din capete in groapa, astfel incât jucatorul  sa poata lovi cu ciomagul peste celalat capat in asa fel incit țurca sa sara in sus si din aer sa loveasca țurca cit mai departe in teren. Aici, daca echipa din teren prinde țurca inainte de a atinge suprafata solului, ii elimina pe cei de la groapa si trec ei la lovire. Acolo unde cade țurca se estimeaza câte ciomege, cap in cap, sunt pina la gropa, iar cel de la groapa ii cere spre aprobare echipei din teren. Daca sunt de acord, se ofera numarul de puncte stabilit, daca nu, se trece la masurat, numarat. Când gresesc cei de la lovitura cu estimatul, li se pune minus dublu, iar daca gresesc in aprobare cei din teren, li se pune dublu la cei ce au cerut, de la lovire.

F. In cazul in care in cea de a doua lovitura țurca atinge pe cineva din jucatororii din teren la aceasta a doua lovitura, fara ca el sa o prinda inainte de a atinge pamântul, se calculeaza un numar de puncte in minus stabilit la inceput pentru echipei din teren.

G. Joaca continua pina la un anumit numar de punctaj. De obicei acesta este 120. In orice caz acesta putea fi modificat dupa doleanta participantilor.

Cert este faptul, ca Regulamnetul jocului dat poate sa difere de la caz la caz, de la regiune la alta. In acest articol, mi-am propus sa descriu una din modalitatile in care Țurca a fost jucată de copii  în mai multe generații.

Totodata as fi vrut sa atentionez asupra faptului, ca in momentul in care vorbim despre un patrimoniu cultural, nu vad de ce nu am include aici si  jocurile din copilarie asa precum sunt țurca sau Oina. A oferi comunitatii internationale un joc traditional, este un lucru frumos, iar a oferi lumii intregi un joc traditional romanesc inedit, care nu are o analogie, este indiscutabil ceva mult mai extraordinar. Pacat totusi este, ca nu am invatat inca, sa valorificam ceea ce cu adevarat merita sa fie valorificat, sa promovam ceea ce reprezinta o valoare si ceea ce ne reprezinta sau ne identifica de celelalte popoare.