Și bogații plâng

(numai ca lacrimile lor sunt mai mari si mai stralucitoare)

Mi-am adus aminte de serialul asta cu drag. Cum oprea el lumea în loc. Prășitul era lepădat pe deal, vitele lasate de capu lor sa raga de foame, iar in oras, la ora cand incepeau cele 45 de minute de magie, pe strazi ramaneau numai troleibuzele, obligate sarmanele sa respecte graficul. Proletariatul sovietic, care traia din salariu cumulat al intregii familii si se spala in tazic, suferea impreuna cu eroina cu perle la gat. Sarmana, avea de indurat vreo suta de serii de nefericire in bogatie.

A fost frumos. Dar nu despre asta voiam sa scriu.

Voiam sa scriu un articol de la care sa-mi sara in cap mamele cu indemnizatii de 500-600 lei, sa ma taraie ca in perioada inchizitiei prin glodul din Tantzareni si sa afle cu ciuda ca INEGALITATEA EXISTA!  Si cu asta trebuie de impacat si de trait mai departe.

Asadar, suflam  mucii in basmaluta si citim.

Vinovati de bogati

Bogatii si cei care se apropie de starea asta au si ei motivele lor sa fie nefericiti si chiar au dreptul sa li se respecte durerile. Numai ca intr-un stat sarac, cu oameni care primesc salarii derizorii, intr-un om bogat poti arunca numai cu chetre. Si poate unii nici nu s-ar potrivi in categoria de bogatasi, cu salariul lor de 2000 de euro, dar repet, intr-un stat sarac, cu asa salariu esti vinovat de bogat. Chiar daca ….

1. Ai invatat pe rupte

2. Ai muncit pe rupte

3. Primesti salariul sus-mentionat in mod oficial si dai aproximativ jumatate inapoi la stat sub forma de impozite

4. Nu vinzi rinichi de-a vecinilor si nu faci trafic de copii.

Cu un salariu dragutz de 2000 de euro, lumea se pomeneste ca da la stat tare mult si primeste inapoi o duli paroasa. Nici tu trotuare asfaltate, nici tu troleibuze cu aparate de taxat la intrare, nici macar reclama fara greseli si fara imagini jalnice (sau asta nu tine de stat?). Anyway, toata lumea plange ca-i saraca, de aceea unuia cu asa salariu ar trebui sa-i fie rusinica sa spuna chiar si psss.

Si totusi un cazus cu pssss

Veronica e director financiar. A facut doua fuckultati, prin strainataturi, are niste certificate-rascertificate-super-geniale recunoscute in tot  cosmosu. Veronica a ajuns director financiar intr-o firma din Moldova. N-a ajuns peste noapte in fotoliu de piele, ci dupa vreo 4-5 ani de multa munca. Iar prin multa munca intelegem nu numai statul la lucru pana la 21:00-22:00, inclusiv weekendurile, dar dedicatia si invatatul continuu din munca. Nici nu-mi inchipui cum a ajuns fata sa se marite, dar a facut-o si daca tot era asezata la locul ei, cu un venit normal, hopa si un copil la orizont.

Burta atingea cote impresionante in timp ce ea continua sa faca rapoarte si analize financiare. La o adica, era un om indispensabil in companie. Intr-o seara, dupa serviciu, s-a dus si a nascut. Un procedeu destul de neplacut, a carui efort a fost rasplatit de stat cu 2900 de lei (nota serioasa a redactiei: 2900 de lei este indemnizatia unica acordata la nastere conform legii). Si s-a inceput peripetia. Financiara. Ironic nu? Pampers pentru cacare cu 5 straturi de finete si absorbtie ca la aspirator, haine milimetrice cu inscriptii kilometrice „I love mommy”, medicamente anti-urlat cat un salariu mediu pe economie per flaconas etc etc.

Ei, da nu-i pe asta, sanatosi sa fim.

Ca un om de treaba, si-a luat tona de documente de la serviciu si s-a dus la luminatia sa CNAS ca sa-si primeasca indemnizatia. La cateva secunde dupa ce Veronica i-a intins relaxata functionarei documentele care aratau ce venituri a avut pana la nasterea copilului, iar aceasta le-a preluat cu o mina plictisita, un misterios aparat de combatere a crimelor economice deja se incalta ca sa mearga sa faca niste controale la firma Veronicai. Stai putin, da cum ii posibil matale sa ai asa salariu? Ne, ne, ne, la noi oamenii primesc 1800 de lei si aghe traiesc de pe o zi pi alta. Matale matinca ai „umflat artificial salariu ca sa pagubesti statul” (nota redactiei: expresie furata si rupta din context de la o conferinta de presa de-a ministrului muncii). Femei ca neatali, pagubesc statul de 54 de milioane de lei cu asa mahinatii (n.r: declaratiile aceluiasi ministru al munci in cadrul aceleiasi conferinte).

Dosarul Veronicai cu stampila „de verificat si de raportat urgent” a fost lasat pe masa sefului, xerocopiat pentru un departament special  de la FISC si inca pentru vreo 2 institutii care cauta fraude, iar Veronica a fost rugata sa mai aduca o tona de documente, in prima tona urmand sa faca cateva rectificari (o cratimioara nu sta tocmai bine, iar virgula de la sfarsit nu-si are rostul, sumele, hhhm, sumele indicate sunt naucitoare).

Ca sa termin povestea fetei, am sa spun doar ca firma a fost supusa la controale minutioase care urmau sa descopere „umflarea articificiala a salariului”. N-au descoperit nimic. Amenda au pus oricum. Peste vreo 3 luni, fiind obligati de lege, au inceput totusi sa-i transfere Veronicai 30% din …. nu din salariul ei, ca era prea mare, dar din 5 salarii medii pe economie.  Asa spunea legea.

Legea ovarelor sarace

Din cauza la asa oameni ca Veronica, care au pagubit statu cu indemnizatia enorma primita pentru ca au adus pe lume un copil, Ministerul a decis sa ia atitudine. A scos o lege noua si sub pretextul ca femeile de la sat n-au venituri, a facut asa ca toate femeile (si cele urbane si cele rurale) care primeau indemnizatii mai mari de 1000 de lei, sa primeasca in jumatate. In conferinte de presa, ministrul a spus doar ca s-a marit indemnizatia unica la nastere, cu 500 de lei! Presa, lenoasa din fire, fara a citi noile modificari de lege, a dat titluri asemanatoare: “mariri”, “reforme”, “buliga”.

Peste ceva timp insa, vreo 2 mame mai rasarite si cu bloguri la activ, se apuca si citesc detaliile despre “mariri”. Descopera cu stupoare ca ministra f…te capu, si anunta ca vor protesta. Hai, mamelor, v-ati luat copiii in carca si-ati venit in fata Ministerului. Asta, desigur, daca aveti coa … pardon, voce si vreti dreptate.

Si s-a inceput o adevarata panica, isterie, revolta, cu cel putin 1000 de femei care-si spuneau pasul, nevoile, nedreptatea, adevarul istoric. Doar ca toate astea se intamplau numai pe facebook. La protest au venit prima data 50 de femei, a doua oara 50 de femei si cativa barbati (niste tatici evident), a treia oara 100 de femei, barbati, copii si carucioare.

Printre femeile care au fost sa protesteze, majoritatea erau asigurate cu venituri acceptabile. Asa ca Veronica. La protest n-au iesit mame cu indemnizatii de 400 de lei. Lor nu le trebuie!!! La protest n-au iesit vreo 95% din cele care fie vor urma sa nasca in curand, fie planifica al doilea copil. La protest au iesit oameni care si-au dat seama ca in Moldova, daca lucrezi ca nebunu si ai salariu oficial, esti de doua ori nebun. Si prost.