Tanchiștii invizibili

Sâmbăta lui Lazăr (Lăzărelul)

Știu că au trecut deja câteva zile de la această sărbătoare, dar aș vrea totuși s-o evocăm aici.

În general, sărbătorile noastre populare de primăvară au un conținut luminos și optimist. Renaște natura, înverzesc copacii, păsările cântă.

Sărbătoarea de care vă voi povesti azi se înscrie în aceeași linie. Și chiar mai mult. Pentru că ea are la bază nu (doar) regenerarea vegetală, ci însăși învierea omului, victoria sa asupra morții.

Este vorba de Sâmbăta lui Lazăr, care se nimerește în fiecare an în sâmbăta dinaintea Floriilor (deci, cu o săptămână și o zi înainte de Paște).

Calendarul ortodox evocă în această zi învierea de către Iisus a lui Lazăr din Bethania la patru zile după moartea acestuia.

Evanghelia ne spune că în momentul în care Iisus a intrat în mormântul lui Lazăr, acolo era deja un miros greu și apăsător. Și iată că Mântuitorul l-a readus pe Lazăr, din acea stare de descompunere fizică, la viață!

Mulți au crezut atunci în Iisus şi L-au întâmpinat cu ramuri de palmier și cântece de bucurie la intrarea Sa în Ierusalim, a doua zi după Sâmbăta lui Lazăr, în duminica pe care o numim Duminica Floriilor.

Image

Învierea lui Lazăr, tablou de Juan de Flandes

La noi în Moldova, precum şi în alte zone ale spaţiului românesc, Sâmbăta lui Lazăr este însoţită de un ceremonial agrar de fertilitate numit Lăzărelul.

Se pare că ritualul Lăzărelului are la bază un ceremonial practicat de strămoşii noştri încă din perioada pre-creştină, sărbătorind un zeu al vegetaţiei care moare şi renaşte în fiecare an, simbolizând vegetaţia. Ulterior, acest ceremonial a fost integrat în calendarul creştin.

Lăzărelul este un ritual interpretat prin dans şi cântec de grupuri de tineri (în mod obişnuit de fete, dar se acceptă şi băieţi). Grupul este de obicei format din 2 sau 3 fete, cu vârsta între 5 şi 14 ani. Una este îmbrăcată în mireasă (numită „Lăzăriţa”), alta este travestită în mire. Membrii cetei poartă un coş în care urmează a fi adunate darurile primite de la gospodari: ouă (încă nevopsite), făină etc.

Ceata merge din casă în casă executând ceremonialul Lăzărelului.

În timpul dansului, fetele flutură nişte batistuţe. Aceste batistuţe sunt special brodate pentru ritualul Lăzărelului.

Image

Batistuţă folosită în ritualul Lăzărelului

În textul poetic se povesteşte despre tânărul cioban Lazăr (aici strămoşii noştri au adaptat puţin povestirea biblică), care plecase cu oile dar a murit subit, căzând din copac, precum şi despre cum l-au găsit surorile şi logodnica şi cum mai apoi a înviat.

Tradiţia spune că ciobanului Lazăr îi plăceau foarte mult plăcintele şi că înainte să plece cu oile, a rugat-o pe maică-sa să-i coacă plăcinte care să fie gata când se va întoarce. Cum Lazăr n-a mai apucat să le mănânce, în Sâmbăta lui Lazăr se obişnuieşte să se dea plăcinte de pomană (numite „plăcintele lui Lazăr”).

Placinte

Cu mâna pe inimă recunoaştem că plăcintele nu le-am făcut noi. Imaginea e luată de aici: http://anishoara.blogspot.ro/2010/05/placintele-bunicii-mele.html

Printre altele, se spune că acesl Lazăr (numit şi „Lăzărel” sau „Lăzărică”) este cumnatul lui Dragobete, acesta din urmă fiind însurat cu sora lui Lazăr. Reamintim în acest context că Dragobete, la rândul său, potrivit tradiţiei, este fiul babei Dochia. Aici găsiţi o frumoasă legendă despre baba Dochia şi sora lui Lazăr (tot ea şi soţia lui Dragobete).

În prezent, ritualul Lăzărelului, pe cale de dispariţie, se mai practică în Republica Moldova mai ales în localităţile din Sud (de exemplu, în satele Câşliţa-Prut, Giurgiuleşti, Slobozia Mare şi Văleni din raionul Cahul şi în oraşul Leova).

Totuşi, ca un aspect pozitiv, trebuie de spus că în satul Câşliţa-Prut, această tradiţie a fost renăscută. Aproape dispărută la sfârşitul anilor 50 – începutul anilor 60 ai secolului trecut, tradiţia a fost readusă la viaţă prin efortul comunităţii săteşti. Tinerii vin cu Lăzărelul, iar bătrânii aud cântecul şi îl îngână şi ei, ştiindu-l de demult.

Asta îmi aduce aminte de cazul din satul Bocşana, raionul Criuleni, unde localnicii au renăscut ritualul colindatului în ceată bărbătească (înscris recent în Patrimoniul UNESCO). Despre acest lucru am scris atunci aici: https://tanchistiiinvizibili.wordpress.com/2013/12/05/5-decembrie-2013-inscrierea-colindatului-in-ceata-barbateasca-in-patrimoniul-unesco/

Modele ale acestui ritual sunt prezentate la Festivalul internaţional al obiceiurilor de primăvară „Duminica la Florii” care se desfăşoară anual din 1996 la Câşliţa-Prut, Văleni şi Giurgiuleşti, în raionul Cahul.

Şi la final, un mini-documentar despre ritualul Lăzărelului practicat la Câşliţa-Prut:

http://www.trm.md/ro/tezaur/tezaur-din-16-iunie-2013/

Anunțuri

Despre tanchistii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la Aprilie 17, 2014 de în Blog, Calendarul din Tanc şi etichetată , , , , , .
%d blogeri au apreciat asta: