În aprilie 1888, administraţia locală din Chişinău a decis înfiinţarea unei linii de tramvai în oraş.
Se întâmpla pe timpul primarului Carol Schmidt, care a contribuit și la multe alte schimbări spre bine în Chișinău (despre sistemul de canalizare al lui Schmidt descoperit recent am mai povestit aici).
Lucrările la infrastructura de transport au durat un an, astfel încât în 1889 a fost pus în circulaţie primul tramvai din Chişinău. În acest context, au fost cumpărate şapte vagoane de tip deschis de la Varşovia şi alte şapte vagoane de tip închis de la Odesa.
Iniţial, tramvaiul era tras de cai, iar din 1913 a început să meargă cu energie electrică.
În 1911, s-a încheiat un acord de concesiune cu Societatea Anonimă Belgiană, care a şi operat serviciul de tramvai din Chişinău până după al Doilea Război Mondial, când serviciul a fost naţionalizat de statul sovietic.
Cum din 1949 în Chişinău au apărut troleibuzele, rolul tramvaiului a scăzut ca importanţă. În 1961, prin Chişinău a circulat ultimul tramvai. Apoi, serviciul a fost desființat iar liniile au fost acoperite cu asfalt.
********
Continuând vizitele noastre pe la muzeele din Chişinău (despre care puteţi să citiţi aici şi aici), am intrat recent probabil în cel mai discret muzeul al oraşului, Muzeul Tramvaiului.
Se găseşte pe str. Columna, aproape de intersecţia cu str. Mihai Viteazul. Este vorba de fostul sediu al societăţii anonime belgiene, de care am pomenit mai sus.
Intrarea este gratuită. Muzeul este întreţinut din banii sindicatului.
Muzeul nu prea are cu ce îți lua ochii. Majoritatea obiectelor din muzeu sunt din perioada sovietică. Incinta aduce cu un muzeu al gloriei socialismului.
Din perspectiva asta, poate că ar fi fost mai bine dacă se impunea o taxă de intrare. Măcar pentru o întreținere minimală a muzeului.
Totuși, acolo există cineva care dă viață muzeului. Este doamna Kira, muzeograful. Doamna Kira însăși a lucrat mulți ani în branșa transportului public din Chișinău, așa că povestește cu drag diverse întâmplări din trecut.
Ce mai puteți face în muzeu?
1. Poze. Nu există nicio restricție de a face poze. Doamna Kira permite. Puteți face poze și cu doamna Kira.
2. Doamna Kira păstrează o cheie simbolică a oraşului, care se înmâna pe vremuri la ceremonii. Puteţi să cereţi cheia de la doamna Kira.
3. În curte este amplasat un tramvai al societăţii anonime belgiene. Din nou, un loc bun de făcut poze. Se poate trage și clopotul-talanca-sau-cum-s-o-fi-chemând-acel-obiect.
În orice caz, merită să băgați capul în acest muzeu măcar o dată.
Pingback: Discretul muzeul al tramvaiului din Chișinău | Orașul Meu
Pingback: Istoria orașului Chișinău – Chișinău, orașul meu
Pingback: 125 de ani de la începuturile istoriei transportului urban de pasageri din Chişinău – Chișinău, orașul meu