Revenirea iei, sau locul piesei regăsite de puzzle

Moldova este un loc în care oamenii urmăresc tendinţele. Anume pentru că
unele lucruri sunt considerate cool în societate, unii compatrioţi de-ai noştri şi
le însuşesc. Aici pot fi date mai multe exemple: filme, formații, echipe cu care să
ții la campionatul mondial de fotbal, expresii, localuri, cărţi, haine.
Un lucru obișnuit ar fi să devină populară o rochie a unui designer celebru, dar
mult mai neobișnuit este să fie vorba de haina purtată de bunica din sat,
ia care a zăcut mult timp undeva în ladă, ascunsă de ochii lumii.
Mai ieri uitată, ia în ultima vreme devine din ce în ce mai cool.

Vreau să zic că asistăm la o schimbare de atitudine. Chiar acum 10-15 ani, în
Liceu fiind, îmi amintesc că folclorul era considerat ceva rudimentar, necioplit.
Acum câteva zeci de ani, înţeleg de la cei mai în vârstă că lucrurile stăteau şi mai rău.
De fapt, în perioada sovietică, atitudinea aceasta era încurajată de regim.
Aş spune că este un semn bun că lucrurile se schimbă.

******

Poza asta, precum și cele de mai jos, sunt făcute de noi la IA MANIA. Deci, au legătură cu articolul.

Ar putea fi semnul că ne îndreptăm, cu încetul, spre normalitate. O normalitate în care să nu vrem să pretindem că suntem altcineva decât suntem, ascunzându-ne în spatele falsurilor.

Cineva spunea zilele trecute că evenimente precum IA MANIA sau Ziua Internaţională a Iei promovează ideea de ,,tradiţiile noastre sunt cele mai frumoase din lume”, care duce, în cele din urmă, la xenofobie.

Mie mi se pare că, dimpotrivă, atitudini de genul ,,cele mai frumoase tradiţii din lume sunt ale noastre”, ,,cel mai frumos oraş de pe planetă este ştiţi-voi-care”, ,,cele mai frumoase destinaţii turistice din univers sunt în Moldova” vin din necunoaştere.

Când nu ştii să încadrezi ceva în context, când nu ştii cum e la alţii, când nu ştii pur şi simplu, tinzi să exagerezi. Sau zici că e catastrofal de rău. Sau, dimpotrivă, totul este fantastic de bine!

Mai ţineţi minte, la şcoală, cum răspunde elevul când nu ştie tema? Impactul operei Hortensiei Papadat-Bengescu asupra literaturii române? Colosal! A influenţat generaţii întregi care au urmat (şi, probabil, şi care au precedat-o)!

Dimpotrivă, când ştii, poţi să găseşti mai uşor locul piesei de puzzle în imaginea de ansamblu.

Tradiţiile noastre s-au pierdut şi s-au uitat în bună măsură. Azi de-abia reuşim să recuperăm ce se mai poate recupera. Nu suntem nici pe departe cei mai tari la capitolul patrimoniu păstrat.

Dar când începi să cunoşti aceste tradiţii, când afli cu cât greu au fost păstrate şi trasmise, în ce condiţii, cu ce piedici, te uiţi cu totul altfel la ele.

În plus, pentru a fi înţelese şi apreciate, tradiţiile trebuie explicate. De multe ori, un dans popular văzut pe scenă, sau o piesă din muzeul de etnografie nu spune nimic fără explicaţie. Doar de să te lovească foarte tare elementul estetic al acestora, pentru a exclama: ,,Wow! Ce frumos!”, dar tot fără a înţelege nimic din ce vezi. Dimpotrivă, un element folcloric aparent banal care este explicat în semnificaţia sa poate fi privit într-o cu totul altă lumină.

Altfel spus, IA MANIA, Ziua Internaţională a Iei şi orice alte evenimente de acest gen au inclusiv menirea de a combate necunoaşterea, de a dezvolta spiritul autocritic, pentru a putea găsi locul acelei piese de puzzle pe care o descoperim.

Apoi, găsind locul piesei de puzzle, compari cum e alături, la alţii. E un subiect care începe să te intereseze. Găseşti deosebiri, dar şi asemănări. La oamenii pe care îi considerai străini observi tradiţii comune cu ale tale. Îi apreciezi când vezi că şi ei încearcă să-şi păstreze patrimoniul. Nu mai e loc de xenofobie. Străinii îţi devin simpatici.