Tanchiștii invizibili

Atentie! Job pentru cei care vor sa faca NIMIC

Interviurile pe care le tineam ceva ani in urma ca sa angajez oameni noi, erau initial o treaba tare serioasa. Mai tarziu, am luat-o mai usor. Glumeam, ca sa-i scot din soc, dar si pentru ca vroiam sa vad cat de ageri sunt, si daca pot da replici interesante. De cele mai multe ori, intrau in socuri si mai mari. Daca tineam interviul impreuna cu vreun coleg de-al meu, jucam intr-o veselie „omul bun vs omul rau”. Din 7 intervievati, unul supravietuia.

Chiar si asa, cu glumite si fara cravata, mi-am dat seama ca ma complic prea tare. Lumea care vine acum la interviuri e foarte speciala. Speciala in sens de „specie aparte”, fata de care trebuie sa te adaptezi. Copilitele de pe bancile facultatilor, ultra prestigioase si incarcate de importanta, isi scot cu greu un Civi potrivit de pe net si se afiseaza la interviu. Imbracate frumos (intotdeauna m-am intrebat de unde au bani de haine simandicoase, ca eu mi-am luat primul costum mai acatarii dupa vreo jumatate de an de adunat salarii), parfumate si cu o poseta plina ochi de asteptari. „Mi-am scris teza de licenta la tema [urmeaza un titlu monstrous] si as vrea sa lucrez [cat mai aproape de zeii din Olimp]”. Clasic!

Eu la interviuri nici nu mai intreb pretentios “ce asteptari aveti?”. E un non sens retoric. Nimeni nu mai vine la un job pentru un salariu mai mic de 400-500 euro. Perioada de proba? Aberatie! Ei, adica viitorii profesionisti, stiu totul de la cursuri, sau de la practica (cand mai adauga si genialul „de productie”, stiu sigur ca asta e omul cautat de ALTCINEVA). Eu intreb simplu „ce salariu vrei” si citesc raspunsul pe lungimea tocului de pantof: e maaaaare!. Dar in a-ti dori un salariu mare intr-o tara atat de saraca si scumpa nu e un pacat. Asa ca acesti candidati minunati pentru un job de vis in firma mea nu pica testul aici.

In continuare sunt blandetea intruchipata (asa cum scriu cartile de HR), intreb de interese, ce le place sa faca, ce stiu si ce pot. De experienta intreb rar, ca ma oftic de fiecare data la „practica de productie” in srl-uri de doi bani. Ca sa ma distrez, intreb ce carte/autor citesc acum. Aici urmeaza replica mea preferata: „ce aveti in vedere?”, dupa care ii scot din incurcatura cu „spune-mi ce hobby-uri ai” si majoritatea spun ca le place sa calatoreasca. Clasic, again!

La final, momentul in  care pica testul: le dau tema pe-acasa. Gradul de dificultate a temei depinde de dispozitia mea (eu angajez asa ca am voie). Unii o fac prost, altii sunt pur si simplu neispirati, agramatii nu lipsesc nici ei. Primii pe care ii exclud din ecuatie sunt cei care nu respecta deadline-ul. Nu-ti ajung 3 zile si 3 nopti ca sa faci o treaba pe care la job trebuie s-o faci in 3 ore? Incearca altceva in viata! Urmatorii pe care ii exclud sunt pretentiosii, cei care au experienta minima, bagata in 5 pagini de CV (am avut si CV-uri de 7 pagini 🙂 si care imi pun conditii: isi spun datele la care pot face testul, nu la care e cerut, imi spun (pe lung, pentru ca eu am timp berechet sa-i ascult) ca ei vor de fapt o cariera in altceva si ca job-ul meu ar fi pentru ei  doar o incercare. Nu inteleg de ce isi pierd timpul cu mine?!?! 

Pana la urma, angajez. Si stiti ce se intampla? Educ, invat, arat, am rabdare, incurajez, nu urlu cand se greseste lamentabil, nu fac prost pe nimeni – eu am rabdare si sper, sper ca omul va vrea sa arate ca merita acest job si ca-l asteapta o cariera frumoasa in fata. Cazuri fericite? Unul din douazeci. Nimeni nu se mai dedica, nimeni nu lucreaza peste program atunci cand arde si TREBUIE, nimeni nu se autocorecteaza, NIMENI nu face mai mult in fiecare zi. Iar la final, cand dupa o luna isi ia salariul, stramba din nas ca e putin. Clasic!

 

 

 

 

 

 

 

      

Anunțuri

5 comentarii la “Atentie! Job pentru cei care vor sa faca NIMIC

  1. Mariana
    Septembrie 4, 2014

    Putini sunt cei care inteleg ca munca care o faci, trebuie sa o faci cu pasiune
    Mi-e mila de oamenii incostienti care isi rod papucii in fiecare zi spre lucru si inapoi acasa ,tin locul persoanelor care merita un job ce nu stramba nasu in momentul in care primesc salariu si se bucura de experianta care o acumuleaza in fiecare zi.

    • misstantareni
      Octombrie 8, 2014

      De acord, Mariana. E si mai ciudat ca asta se intampla intr-o tara saraca, unde locurile de munca parca niciodata nu ajung.

  2. Veronica
    Septembrie 26, 2014

    Am o întrebare care poate se datorează faptului ca sunt noua in postura de cititoare a blogului , dar totuși : la ce fel de job esti angajator ? Nu de alta , dar nici nu stii ca ajung si eu odata la un interviu de genul , si apoi , e si curioziotatea mare.

  3. misstantareni
    Octombrie 8, 2014

    Veronica, sunt joburi pe comunicare si marketing

  4. Vitalii Cirpa
    Decembrie 8, 2014

    De ce autorul nu scrie despre candidatii care intrunesc toate conditiile shi chiar le depasec, dar li se propun niste salarii pentru portari de la Piatza Centrala?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la August 25, 2014 de în Blog.
%d blogeri au apreciat asta: