Juramantul lui HIPPOCRATES pe intelesul tuturor

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi, nu s-ar povesti. Cu mult timp in urma a trait un om cu numele Hippocrates din Cos (n. cca. 430 i.Hr. – d. cca. 370 i.Hr). A fost cel mai vestit medic al Greciei antice si este considerat parintele medicinii moderne. A trait intr-o perioada de turnura pentru arta medicala, atunci cand medicina devine o stiinta ce trebuie sa fie sustinuta cu logica si teorie, si nu o arta misitca de lupta cu demonii.
Marea majoritate a populatiei il cunoaste pentru juramantul ce i se atribuie – Juramantul lui Hippocrates. Juramant prestat si in zilele noastre, in multe universitati, de catre absolventii facultatilor de medicina. Aproape toti au auzit de acest juramant si aproape toti considera ca medicul ce a dat acest juramant este obligat sa ii ajute pe toti.
Dar cati oameni (in afara de medici) au citit acest juramant?
Cine din cei care mentioneaza acest juramant au atras atentia la ultimul punct al acestuia? Si anume: „Jur! Daca voi respecta acest legamant fara sa-l calc, fie sa ma bucur pe deplin de viata si de meseria mea, pururi cinstit de ceilalti; iar daca il voi nesocoti si voi fi un sperjur merit sa am o soarta dimpotriva!”.
Acest ultim punct e de fapt un fel de legamant intre medici si societate. Astfel, pentru ca societatea sa beneficieze de serviciile medicale pe care considera ca le merita, aceasta trebuie sa mai si ofere ceva medicilor in schimb, elementar o viata decenta.
Or,ceea ce avem astazi in acest domeniu, se potriveste de minune proverbului: „Ceea ce vei semana, aceea vei si culege!”.
In mentalitea moldoveanului, din nu se stie ce motive obscure, sta intiparit mesajul: „doctorul este obligat sa ma ajute”. In general in societatea noastra sta intiparit un mesaj aberant: „toti in jur sunt obliigati sa faca ceva, toti in afara de mine”. Si nu incercati sa ma convigeti ca nu e asa, incercati sa scoateti vecinii din bloc la maturat in fata propriilor usi si in ascensoare, dupa care mai discutam.

Toti, cui nu ii este lene, deschid usa doctorului cu piciorul si vor: ba o „indreptare”, ba „un medicament compensat”, ba „o consultatie”; pentru ca doctorul e obligat.

Presa noastra iubeste articole de scandal, si indiferent cat adevar e intr-o stire sau alta important e sa isterizam lumea, sa dam pe post o senzatie, sa facem audienta. Aceasta goana dupa senzatii, a dus la aceea ca medicii sunt perceputi in viata noastra foarte negativ.Uneori chiar ti se induce parera ca cea mai mare coruptie e in medicina, iar medicii nu lecuiesc dar te jupoaie de bani. Iata un exemplu din presa de investigatii: “… in pofida studiilor care arata ca in medicina coruptia a atins cote foarte mari, organele de drept au putine dosare de coruptie, iar in penitenciarele din republica, in prezent, nu exista nici un medic, care sa ispaseasca pedeapsa pentru infractiuni de coruptie.” (www.investigatii.md)
Sa fie oare asta adevarul?
Daca medicii sunt atit de haini si de incompetenti, de ce coridoarele policlinicilor sunt pline de oameni cu treaba si fara treaba?
De ce, ca sa ajungi la o consultatie la un specialist, trebuie sa te programezi cu o luna sau doua inainte? Si de ce sa te mai programezi, daca tot te duci la un om care vrea doar sa te jupoaie?
De ce ne adresam la medici, atunci cind ne e rau, daca o zi in urma, la tv, ii faceam cu ou si cu otet?
De ce sute de medici din Moldova „incompetenti si corupti” ajung cetateni stimati si iubiti in Romania, Germania, Africa, Canada, SUA, Israel, etc.?

O fi si medici incompetenti, nu neg, dar e o crima sa pui toti oamenii in aceeasi oala. Sunt si foarte multi medici care salveaza vieti chiar si in conditiile mizerabile in care lucreaza. De ce acesti oameni nu apar in presa? De ce vedem doar raul?

Un medic isi petrece 10 – 11 ani din viata invatand penru a putea ajuta oamenii, si la finisarea studiilor, statul nostru generos ii ofera un salariu de baza de 1800 de lei. (Detalii despre salariile medicilor puteti citi in Adevarul) Asta in timp ce oameni fara studii si fara experienta de lucru nu sunt dispusi sa lucreze cu un salariu mai mic de 4000 – 5000 de lei. Vi se pare normal?
Haideti sa ne imaginam ce medici am avea noi daca ei ar trai numai din acest salariu.
Niste oameni subnitriti, care ar fi prea obositi si chinuiti, ca sa le mai pese de durerile noastre. Astfel multi dintre ei isi cauta surse de venit alternative (nu luand mita) cum vrea cineva sa ne faca sa credem, ci luandu-si al doilea post de munca. Cineva se mai angajeaza la spitale si policlinici private. Cineva ia ore duble. Cineva incepe sa faca masaj. Cineva lasa medicina si se angajeaza in firmele farmaceutice. Iar multi medici exceptionali si unici pleaca din Moldova in cautarea unei vieti mai bune (www.evz.md).
In tara e o lipsa acuta de medici (si nu numai in sate, cum incearca sa ne convinga ministrii, ci si in capitala). Numarul pacientilor, ce ii revin unui medic, creste in fiecare an iar salariile si conditiile de lucru raman aceleasi, sau uneori chiar se deterioreaza. In rezultat calitatea serviiciilor are de suferit.
Un medic obosit e un medic care poate face geseli. Un medic care nu stie cu ce o sa isi hraneasca copilul seara, poate face greseli. Un medic care este batjocorit dupa zece ani de studii de tot felul de „destepti” care au auzit de juramantul lui Hippocrate este un medic care poate face greseli. Noua, celor care apelam la serviciile lor, si care avem nevoie de servicii eficiente, nu ne pasa de medici. Atunci, cu ce drept cerem, ca lor sa le pese de noi?
Si totusi, chiar si in tara noastra, chiar si in conditiile in care lucreaza, chiar si cu salariile pe care le au, sunt medici exceptionali, medici care salveaza zilnic vieti omenesti, ne usureaza durerile, ne ajuta sa trecem cu bine de boli, sa nastem si sa ne nastem, sa crestem, sa traim. Acesti oameni sunt niste eroi, doar ca noi preferam sa ii ignoram.

Spuneti-mi va rog, din sutele de ordine ale republicii, care se dau in dreapta si in stinga, cate au fost date unor medici pentru munca lor de zi cu zi? Cati medici au fost numiti cetateni de onoare ai oraselor noastre? Cati medici sunt pomeniti de bine in presa noastra? Nu cred ca medicii tanjesc dupa aceste tinichele si onoruri dar noi ca societate ce facem pentru a-i cinsti?

Atat Ministerul Sanatatii cat si CNAM recunosc ca salariile medicilor sunt mici si ca avem un neajuns acut de cadre medicale: „Sistemul de sanatate in ansamblu, ca sector public, nu va face pasi radicali in sensul mentinerii lucratorilor, daca nu se vor face schimbari. In scurt timp, lucratorii medicali vor deveni ca un bot de aur, pe care toti ar vrea sa-l aiba cat mai aproape de domiciliul lor”, mai spune directorul CNAM.
„Multi emigreaza fiindca nu avem conditii de munca si salarii atractive.”, declara Mihai Ciobanu, viceministrul sanatatii.(www.evz.md)

Chiar daca recunosc ca salariile si conditiile in sectorul medical sunt mizere, reprezentantii CNAM si al ministerului se intrec in declaratii ofensatoare la adresa medicilor. „… Sa o spunem pe sleau: coruptia din sistemul de sanatate este o problema. Pacientii cand pleaca la spital platesc infirmierelor, medicilor in buzunar anumite plati, iar aceste plati sunt efectuate de 93% din numarul total de pacienti. Acest lucru este o crima la adresa reformei initiate in domeniul de sanatate si o discreditare a tuturor lucrurilor care se fac in domeniu”, a spus Mihai Buga directorul CNAM. (www.evz.md)
Si acest lucru il spune omul care primeste lunar mai mult de 17 000 de lei (Adevarul: Topul celor mai mari salarii in companiile de stat), unor medici care primesc 2000-3000 de lei pe luna? Iar uneori si pe acesti bani pot sa nu ii primeasca daca cei de la CNAM nu le valideaza inscrierele din cartelele bolnavului. Apropo de cartele, cand sa ne lecuiasca medicii daca ei la o consultatie au de scris zeci de paginin in cartelele medicale?

Ar fi ilara daca nu ar fi tragica declaratia ”crima la adresa reformei initiate in domeniul de sanatate si o discreditare a tuturor lucrurilor care se fac in domeniu”
Despre care reforme merge vorba? Care lucruri marete? Ce s-a schimbat in viata medicilor?
Ah da:
Se reorganizeaza spitalele, in rezultat se reduc locurile care si asa sunt putine, si se mai reduc si cadre medicale de care si asa ducem o lipsa acuta. De un interes major sunt spitalele si institutiile medicale din centru (ca e mai scump pamantul pe care sunt amplasate): scandalul de la toma ciorba (Publika: Reorganizarea spitalului de boli infectioase Toma Ciorba), sau vedeti ce se intampla la maternitatea nr 2 din capitala (Ziarul de Garda: CSJ vs CMC – Cine ia parcul maternitatii)
Se mareste de doua ori salalriul celor de la agentia medicamentului, asta in conditiile in care unele medicamente in Moldova sunt cu 300-400 de lei mai scumpe decat in Romania sau Ucraina.
Se reduc soferii din institutiile medicale. (Adevarul: Medicii de familie nevoitisa invetesa sofeze)
Se scumpesc politele medicale.
Se infiinteaza un colegiu al medicilor care va decide care medic e bun si care e rau, iar pentru aceasta medicii vor mai trebui sa achite o cotizatie din salariul si asa mizer pe care il au.
Se cheltuie banii contribuabililor pe campanii publicitare inutile gen „Cu fiecare lucrator medical acasa, Moldova e mai sanatoasa!”.
In acelasi timp cazurile de malpraxis sunt ingropate si utate (pentru ca daca e sa vorbim de coruptie aceasta e la ea acasa in procuratura si ministere).
Si alte reforme la fel de „eficiente”.
In medicina nu se schimba absolut nimic spre bine. Si deoarece tineretul emigreaza, iar unii medici mai in varsta parasesc sistemul din motive de sanatate, lucrurile devin chiar sumbre. Daca nu se fac pasi urgenti de imbunatatire a conditiilor de lucru si remunerare a medicilor, nu vor mai fi medici pe care sa ii invinuim de coruptie. Si nu vor mai fi medici, carora sa le dam chiar si mii de euro, ca sa ii salveze pe cei pe care ii iubim. Institutiile medicale vor fi surde si doar strigatele de durere ale bolnavilor vor fi auzite intre peretii acestora.

Intr-un domeniu va fi totusi stabilitate: un Ministru al Sanatatii cu viceministri, un sef al CNAM, un sef la Agentia Medicamentului (numiti pe criterii politice) care ne vor povesti ce reforme frumoase fac ei pentru noi, si cum noi suntem niste oameni prea marunti ca sa intelegem cat de tare ei tin la sanatatea noastra. Stabil vom plati si impozitele pentru medicina, pentru ca trebuie sa mentinem nivelul de viata cu care sunt deprinsi „dragii” nostri functionari si sefi de agentii.

E trist, dar o facem cu mana noastra.