Destul de Țară.

Observ în ultimul timp utilizarea în exces a construcției lingvistice “destul de”.

O auzim „destul de” des la TV, pe stradă, în transport, acasă.

Ne trezim dimineața, aflând de la TV că astăzi e destul de frig sau destul de cald, ne întâmpină în rutiere șoferi destul de amabili, cumpărăm produse destul de proaspete și destul de calitative, iar bravii noștri conducători o duc destul de bine.

Dar care e totuși sensul acestei combinații de cuvinte „destul de”?

Pe dexonline.ro găsim următoarele definiții:

DESTÚL, -Ă, destui, -le, adj., adv.

1. Adj., adv. (Care este) în cantitate suficientă, atât cât trebuie.
2. Adj., adv. (Care este) în cantitate sau în număr mare; mult. (Substantivat, n. pl.) A suferit destule.
3. Adj., adv. (Care este) mai mult decât trebuie, prea mult. (Cu valoare de interjecție) Ajunge! încetează!.
4. Adv. (Urmat de un adjectiv sau de un adverb de care se leagă prin prep. „de”) a) (Exprimă ideea de diminuare a calității pozitive indicate de adjectivul sau adverbul pe care-l însoțește) Aproape…, suficient de…, relativ… S-au înțeles destul de bine. b) (Exprimă ideea de sporire a calității negative indicate de adjectivul sau adverbul pe care-l însoțește). Destul de puțin. Destul de rău.

Și acum, stau și mă gândesc: afară e totuși suficient de cald sau e foarte cald? Dacă e suficient, atunci pentru cine? Poate pentru mine e totuși răcoare?

Iar iarna nu mai înțeleg cât e de frig. E foarte frig sau poate totuși e mai cald ca ieri? Dacă prezentatoarea a trăit cumva in vreun oraș, în care temperaturile ajung la -50 C, atunci ce înseamnă suficient de frig pentru ea?

Așa e și cu reformele și cu tot ce se întâmplă în biata noastră țară: totul e „destul de” roz, doar că nu pentru toți. Pentru unii, mersul reformelor e „destul de” bun, iar schimbările sunt „destul de” reușite. Pentru noi însă, acest „destul de” al lor, e mai mult o sporire a calității negative a vieții de zi cu zi.

De fapt, adverbul “destul”, urmat de prepoziția „de”, ne definește pe noi moldovenii. Când ne trebuie, suntem „destul de” Români, alteori suntem destul de Moldoveni. Vorbim „destul de” bine limba română, dar ne bâlbâim „destul de” rău când suntem întrebați care e totuși denumirea limbii pe care o vorbim.

Suntem „destul de harnici” și așteptăm „destul de răbdători” să vină cineva să ne măture în fața ușii. În loc să luăm mătura și să facem curat acolo unde tot noi am scuipat „destul de recent” niște semințe. Considerăm că avem „destul de” mulți specialiști și „destul de” puține locuri de muncă. Suntem plătiți ”destul de” rău pentru munca noastră ”destul de” bună.

Suntem „destul de” educați și citim „destul de” multe cărți (cam o carte per cap de locuitor pe an sau poate chiar mai puțin). Avem o presa „destul de” liberă și niște elite „destul de” culte și ”destul de” aproape de popor.

Si in general: suntem o „destul de” Națiune și trăim intr-o „destul de” Țară, de care suntem „destul de” Mândri!!!

“Destul de” vai de capul nostru!

PS: eu aș mai adăuga două definiții pentru „destul de”

1. Denotă slăbiciunea și frica naratorului să spună lucrurilor pe nume.
2. Un mijloc de a masca incompetența și lipsa oricăror rezultate.