9 decembrie 1671 – Răscoala lui Mihalcea Hâncu

Boierul moldovean Mihalcea Hâncu, născut la Secăreni (în prezent, în raionul Hâncești), a avut un destin cu adevărat deosebit.

A condus o răscoală împotriva domniei, a ctitorit o mănăstire, a ajuns în vârfurile puterii, dar a fost și robit de tătari.
A fost cântat în balade, a dat limbii române câteva expresii, în cinstea sa au fost denumite orașul Hâncești și strada principală a acestuia, precum și mănăstirea pe care a ctitorit-o.
Astăzi ne amintim de el pentru că pe 9 decembrie 1671 Mihalcea Hâncu a declanșat răscoala orheienilor, lăpușnenilor și sorocenilor împotriva domnitorului Gheorghe Duca, una din cele mai mari răscoale din istoria Moldovei.
De atunci a rămas expresia ,,Vodă da și Hâncu ba”.
Răscoala lui Hâncu a avut succes în prima fază, când rebelii au cucerit Iașiul și au pus stăpânire pe curtea domnească, din care fugise Duca-vodă.
Unele surse îl prezintă pe Hâncu și ca domn al Moldovei în perioada decembrie 1671-ianuarie 1672, cât răsculații au controlat capitala.
Totuși, stăpânirea lui Hâncu nu a durat mult, pentru că Gheorghe Duca s-a întors în curând cu oaste și sprijin din partea turcilor și tătarilor.
La începutul anului 1672, s-au dus o serie de lupte dintre forțele lui Duca și rebelii lui Hâncu, aceștia din urmă fiind într-un final învinși.
A urmat represiunea lui Gheorghe Duca, mulți orheieni, lăpușneni și soroceni fiind duși în robie, spânzurați sau trași în țeapă.
Hâncu însuși a fugit la cazaci, de unde s-a reîntors în 1673 când în Moldova se schimbă domnitorul.
Pe noul domn Ștefan Petriceicu, Hâncu l-a slujit cu mare dreptate și credință, lucru pentru care a primit o moșie.
După puțin timp, în 1674, a fost luat în robie de tătari, iar fiul său, Dumitrașcu Hâncu, a trebuit să vândă o mare parte din avere pentru a-l răscumpăra.
Circulă legenda conform căreia Mihalcea Hâncu a ctitorit celebra mănăstire care îi poartă numele, după ce a jurat că o va face dacă scapă din robia tătărească.
Mănăstirea a fost înființată tot pe 9 decembrie, în 1678, printr-un act de donație făcut de Mihalcea Hâncu.
O altă legendă despre înființarea mănăstirii este legată de una din fiicele lui Hâncu, care i-a cerut tatălui său ridicarea unui schit. În noua mănăstire ea urma să se călugărească, luând numele de Parascheva (de unde și numele hramului bisericii din mănăstire).
Nu se știe despre care fiică a lui Hâncu este vorba exact, acesta având, cu soția sa Marula, trei fete, Maria, Alexandra și Chelsia.
Pe lângă cele trei fiice, Mihalcea Hâncu a mai avut și doi feciori, Dumitrașcu, cel care l-a răscumpărat din robie, și Donie, ucis de Gheorghe Duca, probabil în contextul răscoalei.
Mihalcea Hâncu a murit în 1698, după ce în ianuarie din același an și-a făcut testamentul.
Până la noi nu a ajuns vreo imagine a lui Mihalcea Hâncu, dar s-a păstrat inelul de argint al acestuia, care se găsește în prezent la Muzeul Național de Istorie și Arheologie din Chișinău.
Monograma „M M” de pe inel vine de la ,,Mihalcea medelnicer” (funcția pe care o avea Hâncu atunci când a fost făcut inelul).

Despre tanchistii

There are many of us :)

Vezi toate articolele lui tanchistii →