Moara Rosie- intre Ruina si Renastere
Una dintre cele mai vechi atestari documentare ale Chisinaului, un hrisov al lui Ştefan cel Mare din anul 1466, deja pomeneste despre existenta morilor in Chisinau. Prin acel act, se întăreşte cumpărătura unei selişte de către „cinstitul boiar… dumnialui Vlaicul… la Chişinău, la fântâna Albişoara, ce ş-au cumpărat dela Toader, ficiorul lui Fedor, şi dela fratele lui dela Fedorel drept 120 zloţi tătăreşti”. Documentul mai spune că Chişinăul cu întreaga sa moşie şi cu moara este dată boierului Vlaicu şi tuturor urmaşilor săi.
Ulterior se mentioneaza in mod regulat in documentele vremii faptul amplasarii pe teritoriul Chisinaului a mai multor mori. Acest lucru este confirmat si de citeva documente din sec. XIX, care il prezinta pe boierul Pruncul drept propietar al citorva iazuri si mori aflate nu departe de riul Bic. Cert este faptul ca acum 200 de ani, pe malurile riusorului Bic erau ridicate mai multe mori de apa. In paralel, erau folosite in mod obisnuit si morile de vant.
Timpul trecea, progresul tehnico-stiintific nu ocolea nici tinuturile noastre si iata, pe linga morile de apa si de vint, in Chisinau au inceput sa apara morile cu abur. Una dintre cele mai celebre mori cu abur a fost si este Moara Rosie.
Desi la momentul de fata nu avem documente confirmative, legenda locului ne relateaza ca pe locul Morii Rosii de astazi, incepind cu anii 1850 aparuse una din primele mori cu abur din Chisinau. La inceput era construita din lemn de dimensiuni nu prea mari. Cu timpul insa moara este reconstruita si deja la 1884 pe locul vechii mori din lemn, avem inaltata o splendida moara din piatra construita in trei nivele. Se zice ca era una din cele mai inalte constructii de pe Colina Inzov (astazi cunoscuta drept Colina Puskin).
La 1890, in momentul in care vechii proprietari, consilierul Gudevici si Whiliem Lejinskii instraineaza moara in proprietatea unui negustor de succes, D-l Avram Levenzon, moara noastra este atestata drept o constructie in cinci nivele, care deja devenise un adevarat complex industrial. Din acel moment, moara a inceput sa fie cunoscuta drept „Moara Levenzon”. Avram Levenzon a construit si un magazin adiacent, care era unit cu moara printr-un tunel separat.
Astazi o cunostem drept „Moara Rosie”, deorece la 1901, dupa un incendiu de proportii, nivelele superioare ale morii au fost reconstruite din caramida rosie, fapt ce a facut din Moara Levenozon o caldire industriala de o frumusete deosebita, care combina intr-un mod armonios esteticul si progresul tehnico-stiintific.
Inca de la inceput, Moara Rosie a fost dotata cu utilaj performant, fapt ce i-a permis sa functioneze usor pina in anii 50 ai secolului XX. Ulterior, caldirea morii a fost folosita de autoritatile sovietice ca depozit, iar peste ceva timp, spre marele nostru regret, a fost lasata de izbeliste.
La momentul de fata, in rezultatul unei degradari continue, moara este fortificata cu briuri din fier, pentru a nu permite distrugerea totala a acestui monumet, iar ferestrele astupate cu piatra, astfel facand sa cada peste imaginea de altadata a Morii Rosii o cortina sinistra, plina de tristete si delasare.
Astazi vedem cum un monument de arhitectura senzationala, care are o istorie si o legenda, care cu siguranta poate completa golurile din imaginea istorica a Chisinaului de altadata si care cu siguranta poate fi aratat cu mindrie unor straini veniti in Chisinau, care sint dornici sa vada in orasul nostru scump ceva frumos si autentic, istoric si inedit, fara a se limita doar la citeva cercuri facute in jurul Catedralei Mitropolitane si la citeva biserici din Chisinau.
Se zice ca o companie de constructie, care isi are sediul in apropiere, ar fi dorit sa exploateze terenul pe care este amplasata Moara Rosie, dar fara a pastra constructia. Astfel, s-au facut demersuri pentru a se accepta excluderea Morii Rosii din Registrul Monumentelor Octrotite de Stat in scopul eliberarii ulterioare a unei „autorzatii de desfiintare” a acesteia sub pretextul aflarii cladirii Morii Rosii intr-o stare agravanta de ruinare, fapt ceprezenta pericol pentru viata si sanatatea locatarilor din complexul locativ din apropiere.
Daca acest lucru se va intimpla, va fi un mare pacat! Ar fi o pierdere de nerecuperat daca Chisinaul n-ar mai avea parte de acest monument cu adevarat de valoare. Probabil atunci am spune cu totii: Da ce s-a intimplat?! De ce s-a tacut?! Unde a fost societatea civila?! Coruptie!!! Si asa mai departe… Cu toate astea… la acel moment nu vom mai fi in stare sa intoarcem nimic! Se cunoaste foarte bine faptul ca orice cladire veche din Chisinau poate fi lasata sa se ruinze in mod intentionat, intre timp demintarii autoritatilor corespunzatoare, in baza unei expertize care certifica starea agravanta de ruinarea a cladirii, precum si faptul imposibilitatii reconstructiei acesteia, pot sa emita o autorizatie pentru demolarea ei, iar in scurt timp, in locul unui monument istoric din zona veche a orasului, ne algem cu o nou bloc de locuit „de mai marea frumusetei”, care cu siguranta vine sa faca din Chisinau un oras cu adevarat european!
Asadar, atita timp cit putem promova un proiect de restabilire a Morii Rosii, atit timp cit exista solutii de consolidare a cladirii Morii Rosii, de aducere la cunostinta opiniei publice despre existenta problemei date, de identificare a unui agent economic sau a oricarei alte institutii, care ar fi gata sa gestioneze cu buna credinta aceasta cladire sub conditia restabilirii si pastrarii peretilor exteriori in forma autentica, trebuie sa ne implicam. Noi care suntem locuitori ai Chisinaului, care spunem ca ne iubim orasul, paminutul si tara, tinem la istoria nostra, haideti sa actionam in cazuri concrete si sa punem umarul pentru a impiedica disparitia acestor monumente, pentru sustinerea restabilirii si conservarii acestora pentru noi si pentru cei care vin dupa noi!
Tanchiștii invizibili 
Pingback: Apeductul primarului Schmidt și șantierul primarului de azi | Tanchiștii invizibili
Pingback: Monumente abandonate: Moara Roșie – savechisinau