Tanchiștii invizibili

Șenila literară – partea I – Mihail Sebastian

Ideea acestei rubrici s-a născut după ce am văzut nişte poze din Istanbul.

Acum ceva timp, autorităţile din oraşul de pe malurile Bosforului instalaseră nişte băncuţe în formă de cărţi deschise.

Paginile expuse conţineau, potrivit iniţiatorilor, cele mai bune fragmente din operele a 18 scriitori turci.

Era modul administraţiei din Istanbul de a încuraja lectura şi a promova literatura turcă.

???????????????????????????????????????????????????

Image

Atunci ne-am gândit la literatura română.

Care ar fi cele mai bune fragmente ale literaturii noastre? Ce ne-a rămas în memorie din ce am citit şi ne-a plăcut? Ce ne-a marcat?

Am făcut o selecţie.

Apoi am luat cărţile respective şi am început să le răsfoim pentru a găsi fragmentele. Apoi am transcris pasajele cu pricina.

Ce a ieşit, veţi vedea.

În orice caz, am acordat prioritate cărţilor pe care nu le-am studiat la școală (dar pe care le-am fi vrut studiate acolo).

Totodată, vom încerca să ne amintim și de unele cărți din programa școlară.

Pentru că și unele, și celelalte, ni se par frumoase şi bune.

*****

Image

,,NECUNOSCUTA

Mă plictisesc. Mereu aceiaşi oameni, aceleaşi gesturi, aceleaşi cuvinte. Uneori îmi vine să urlu de plictiseală, de disperare. Pe urmă îmi trece. Uneori îmi vine o poftă nebună să trântesc uşa, să plec, să fug. Pe urmă îmi trece.

PROFESORUL

Totuşi. Astă seară ai fugit.

NECUNOSCUTA

Am mai fugit eu de câteva ori… Dar m-am întors.

PROFESORUL

Te vei reîntoarce şi de astă dată.

NECUNOSCUTA

Da… poate… dar cel puţin de astă dată am văzut ceva nou. (Se întoarce la fereastră): Ursa Mare.

PROFESORUL

Ai dreptate. Ursa Mare e totdeauna nouă.

NECUNOSCUTA

Chiar şi pentru d-ta care o cunoşti aşa de bine?

PROFESORUL

Chiar şi pentru mine… Sunt seri când e rece, depărtată, indiferentă… Şi atunci parcă simt toată umilinţa, toată disgraţia de a locui pe o biată planetă mizerabilă, pe lângă care marile stele trec fără s-o vadă.

NECUNOSCUTA

Fără s-o vadă?

PROFESORUL

Dar sunt alte seri, când o simt aici la fereastră, vie, protectoare, atentă, aşa de atentă, încât dacă aş striga mi se pare că m-ar auzi.

NECUNOSCUTA

Ar trebui să încerci… Cine ştie?

PROFESORUL

Sunt seri când tot cerul mi se pare pustiu, cu stele reci, moarte, într-un univers absurd, în care numai noi în marea noastră singurătate, ne zbatem pe o planetă de provincie, ca într-un târg în care nu curge apă, nu arde lumina şi unde nu opresc trenurile rapide… Dar sunt seri când tot cerul foşneşte de viaţă… când pe ultima stea, dacă asculţi bine, auzi cum freamătă păduri şi oceane – fantastice păduri şi fantastice oceane, – seri în care tot cerul e plin de semne şi de chemări, ca şi cum după o planetă pe alta, de pe o stea pe alta, fiinţe care nu s-au văzut niciodată,se caută, se presimt, se cheamă…

NECUNOSCUTA

(Încet, cu teamă): Şi se găsesc?

PROFESORUL

Niciodată.

NECUNOSCUTA

De ce?

PROFESORUL

Pentru că nimeni n-a trecut niciodată de pe o stea pe alta. Pentru că nicio stea nu se abate niciodată din drumul ei

NECUNOSCUTA

E păcat, e trist.

PROFESORUL

E puţin trist. Dar e frumos. Cel puţin ştii că nu eşti singur sub bolta asta imensă, că undeva, în altă lume, în altă constelaţie… în Ursa Mare, sau pe Steaua Polară, sau pe Vega…

NECUNOSCUTA

Sau pe steaua d-tale fără nume.

PROFESORUL

Da… Sau pe steaua mea fără nume… Aventura asta ridicolă, care se numeşte viaţa noastră, se repetă altfel, de la început, sub acelaşi cer, dar cu alt noroc. Poate că acolo tot ce aici e greoi şi apăsător, devine uşor, tot ce aici e întunecat şi opac, devine luminos şi transparent. Tot ce încercăm fără să izbutim nici pe jumătate – gesturile noastre zadarnice, visele noastre căzute – tot ce am fi vrut să cutezăm şi n-am cutezat, să iubim şi n-am iubit, tot, tot, se împlineşte, se simplifică, se împarte.

NECUNOSCUTA

Crezi… crezi că sunt si acolo oameni… Oameni ca noi.

PROFESORUL

Oameni, nu ştiu. Ca noi, nu cred. Dar poate fiinţe mai uşoare… mai luminoase… mai plutitoare…”

(Mihail Sebastian, „Steaua fără nume”, actul II, scena V)

Anunțuri

Despre tanchistii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la Martie 28, 2014 de în Blog, Carti, Senila literara şi etichetată , , .
%d blogeri au apreciat asta: